Istoricii ştiu prea puţin despre morminte, în timp ce etnologii cred că ele datează din perioada precreştină. În viitor s-ar putea face săpături pentru a se vedea dacă merită deschiderea unui şantier arheologic, dar lipsa banilor face ca acel moment să întârzie.
Istoricii ştiu prea puţin despre morminte, în timp ce etnologii cred că ele datează din perioada precreştină. În viitor s-ar putea face săpături pentru a se vedea dacă merită deschiderea unui şantier arheologic, dar lipsa banilor face ca acel moment să întârzie.
Specialiştii Muzeului de Istorie Judeţean, arheologii şi etnologii nu reuşesc să se pună de acord în privinţa sicrielor din Vălenii Şomcutei. Descoperite întâmplător în 1952, mormintele nu şi-au dezvăluit secretele nici până în prezent.
Autorităţile locale au fost informate de eveniment, dar acesta a fost uitat în timp, iar istoricii nu pot să spună cu exactitate când vor demara cercetările pe acest subiect.
Specialiştii de la Muzeul Judeţean de Istorie spun că nu au auzit de acest stil de sicrie. Arheologul Dan Pop crede că ar putea data din Evul Mediu, explicând că acestea s-ar fi deteriorat dacă ar fi fost mai vechi. Lucia Pop, şefa Secţiei de Istorie, ezită să facă datări fără cercetări. Lucrează la muzeu de 30 de ani şi nu a întâlnit acest tip de sicrie. Fostul director adjunct, Carol Kacso, ştie de povestea sicrielor şi le-a promis sătenilor în urmă cu câţiva ani că va începe cercetările. Între timp s-a pensionat şi nu s-a făcut nimic.
Mărturii din epoca bronzului
Noua conducere a muzeului spune că nu sunt bani pentru săpături. Totuşi, Viorel Rusu, directorul instituţiei, spune că vor fi făcute sondaje arheologice, pentru a se vedea dacă merită să fie deschis un şantier arheologic permanent. Cert este faptul că, prin anii ’70 au mai fost efectuate săpături în câteva zone din sat, fiind găsite mărturii ale existenţei omului încă din epoca bronzului. Etnologul Pamfil Bilţiu spune că sicriele pot data chiar din perioada precreştină. Orientarea lor şi aşezarea suprapusă nu respectă strict regulile creştine. „La strămoşii daci era întâlnit modul ăsta de îngropare, să fie împreună”, spune etnologul. Ipoteza sa poate fi susţinută de solul argilos din zonă, ce a împiedicat pătrunderea apei, şi lemnul de esenţă tare. Ca totul să nu rămână o legendă, spune că trebuie făcută datarea sicrielor, dacă există, pe bază de carbon.Descoperite în 1952
