În ziua în care clubul Gloria sărbătorea 100 de ani de existenţă, 24 august 2013, a căzut o stea. Steaua se numeşte Sandu Cismaş, atacantul Gloriei din anii 80, care a căzut pentru ultima dată în vestiarul echipei pe care a iubit-o întreaga sa viaţă.
A dat zeci de goluri, a făcut mii de driblinguri şi a dorit să joace pentru o singură echipă, Gloria Arad. El a fost Sandu Cismaş, atacantul stelar care a apus tocmai în ziua în care clubul pe care l-a iubit şi slujit mulţi ani împlinea 100 de ani, atacantul care a refuzat UTA pentru că doar la Gloria se simţea ca în familie. A venit foarte entuziast să se alăture celor dragi lui, adică să mai încingă o miuţă cu cei cu care acum 30 de ani îşi împărţea emoţiile, bucuriile şi necazurile înfrângerilor. Era lângă noi în vestiar şi am văzut cum a savurat momentul în care Tirsin l-a ales în echipa sa, tocmai echipa care purta tricourile galbene, culoarea tradiţională a Gloriei. L-a îmbrăcat cu mândrie iar pe teren a dat totul. La 58 de ani Sandu a făcut din nou curse lipit de tuşa terenului, a dat pase de gol, a ratat singur cu portarul şi a driblat ca în tinereţe. Se vedea pe el bucuria de a fi din nou în iarbă după o foarte lungă pauză. Nu ştia nici el şi nici noi, cei care alergam alături de el, că e ultimul său meci…
Efortul i-a fost fatal. A dat totul pe teren, până la ultima picătură de energie. A căzut în vestiar şi l-am văzut, toţi cei care l-am admirat, cum se stinge. O stea s-a stins lângă noi… Avea tensiunea, cea mare, 60 şi abia mai avea putere să spună câteva cuvinte. Ambulanţa l-a dus la Timişoara, a intrat direct în operaţie şi de atunci nu şi-a mai revenit niciodată.
Sandu Cismaş a murit azi dimineaţă după ce a fost timp de trei zile în comă de gradul IV. Familia Gloriei e acum mult mai săracă fără el. Acum, la ora în care scriu aceste rânduri, Sandu nu mai este în faţa porţilor adverse, dar este la o altă poartă, Poarta Raiului. Stă de vorbă cu Sfântul Petru şi îi povesteşte despre golurile sale, despre driblingurile şi pasele sale. Cu siguranţă nu s-a abţinut şi l-a driblat şi pe el… Acum Gloria are atacant şi în Eden, acolo în ceruri, acolo unde iarba nu se uscă niciodată, acolo unde nimeni nu îl mai faultează niciodată.
Ne vei lipsi mult Sandule… Dumnezeu să te odihnească în pace! Îţi transmitem toţi cei care am fost cu tine în sâmbăta centenarului, dar şi toţi care te-am cunoscut vreodată…
SURSA: arq
