Bărbaţii care deţin puterea sunt mai înclinaţi spre derive sexuale

O logică de tipul tot „ceea ce vreau şi când vreau; am tot dreptul” ar fi caracteristică, potrivit specialiştilor în comportament sexual, anumitor bărbaţi care deţin putere, dintre care unii şi-au văzut cariera compromisă de scandaluri de moravuri.
Acuzaţiile de natură sexuală aduse lui Dominique Strauss-Kahn au relansat dezbaterea presupuselor greşeli ale celor puternici şi celebrităţilor, care se află de mult timp în centrul atenţiei psihologilor specialişti.
„Este o problemă de putere şi de drepturi acordate”, afirmă Sharon O’Hara, directorul Sexual Recovery Institute, o clinică din Los Angeles specializată în dependenţa sexuală. „Am văzut mulţi, la Hollywood, care nu se gândesc decât la acest lucru”, adaugă doctor O’Hara, care vede în dependenţa de sex o „sociopatie” care poate aduce anumiţi bolnavi la comiterea de infracţiuni.
„Dependenţa sexuală este o patologie care afectează numeroşi bărbaţi din lumea spectacolului”, explică Robert Weiss, autorul cărţii „Why men in power act out” (De ce merg prea departe bărbaţii cu putere).
Istoria americană este plină de exemple de oameni politici a căror carieră nu a fost distrusă de acuzaţii de viol, ci, pur şi simplu, de dezvăluirea unor adultere.
„Ore de muncă suplimentară, sentimentul de invincibilitate, presiunea constantă şi lipsa de timp îi fac pe aceşti bărbaţi vulnerabili”, notează doctor Weiss, citând exemplul lui Bill Clinton şi Tiger Woods. Fostul preşedinte al Statelor Unite aproape că a fost destituit, în 1998, după scandalul provocat de relaţia sa cu o stagiară la Casa Albă, Monica Lewinsky.
De asemenea, jucătorul de golf a fost nevoit să îşi abandoneze, în 2009, cariera de lider mondial, pentru a-şi „trata” infidelitatea cronică. Presa americană i-a atribuit cel puţin 19 amante.
Dependenţa de sex este subiect de dezbateri între medici şi psihiatri. American Psychatric Association, principala asociaţie de psihiatrie americană, nu recunoaşte, în mod oficial, această formă de dependenţă ca fiind o maladie mintală.
Dar Patrick Carnes, specialist în tulburări de natură sexuală, apreciază că nouă la sută din populaţia americană suferă de o asemenea adicţie.
Doctor Weiss afirmă că există un profil-tip al bărbatului atins de această boală, şi anume indivizi „cu responsabilităţi importante, care consacră mai mult de 16 până la 18 ore vieţii lor profesionale, aflaţi în mod constant în deplasare şi, pe cale de consecinţă, departe de apropiaţii lor”, mai ales cei aflaţi „la apogeul puterii lor”.
Cauzele profunde ale acestor tulburări de comportament se explică printr-o lipsă de susţinere afectivă sau de intimitate, care se adaugă, în numeroase cazuri, unor traumatisme neglijate.
Este necesară, totuşi, operarea unei distincţii între dependenţii de sex şi delincvenţii sexuali, precizează doctor O’Hara. Singura victimă a unei dependenţe de natură sexuală este bolnavul. Din momentul în care se vorbeşte despre a „împinge la un raport consensual”, este vorba despre delincvenţă.
Unii specialişti notează că politicienii sunt rareori condamnaţi pentru infracţiuni de natură sexuală, deoarece victimele nu îndrăznesc, de cele mai multe ori, să depună plângere.
O excepţie, de dată recentă, este, totuşi, fostul preşedinte israelian, Moshe Katsav, care a fost condamnat, în martie, la şapte ani de închisoare, pentru viol. De asemenea, premierul italian Silvio Berlusconi este anchetat pentru relaţii sexuale cu o minoră, în schimbul unor sume de bani.