Timpule, de-ai merge înapoi, ori de te-ai opri în loc
Ai vedea cum inima nu-şi găseşte al ei loc,
Ai simţi cât de împortant eşti pentru lume!
Timpule, ai cumva în lume şi vreun alt nume?
Cum de poţi tu să le rezolvi pe toate:
Bune, rele, câte-or fi, puţine sau multe,
Le ascunzi, adânc în suflet, cele bune,
Iar pe cele rele le iei, când pleci, cu tine…
Timpule, tu legi şi dezlegi mi de vieţi odată,
Tu ţii întotdeauna cont şi de soartă?
Timpule, tu eşti medicul tuturor inimilor,
Cum de poţi fi mereu pe placul tuturor?