Masacrul de la Katin, de la care se împlinesc 70 de ani, reprezintă cea mai mare tragedie a Poloniei moderne şi un simbol al minciunilor comuniste, preşedintele polonez, Lech Kaczynski, pierzându-şi viaţa, sâmbătă, în momentul în care se deplasa la ceremoniile comemorative.
Când Germania nazistă a ocupat Polonia, pe 1 septembrie 1939, armata poloneză a fost nevoită să bată în retragere, retrăgându-se spre est. Însă invazia din 17 septembrie a Armatei Roşii, în virtutea Pactului Ribbentrop-Molotov, a surprins trupele poloneze, care nu au opus rezistenţă.
Aproximativ 22.000 de ofiţeri polonezi în rezervă, profesori, avocaţi şi medici mobilizaţi au fost luaţi prizonieri de către sovietici şi plasaţi în lagăre de detenţie.
La 5 martie 1940, Joseph Stalin a ordonat poliţiei politice (NKVD) să le aplice prizonierilor „pedeapsa capitală”. Abia în aprilie 1943 germanii au descoperit la Katin cadavrele a 4.500 de militari polonezi executaţi.
Stalin a atribuit crimele naziştilor, iar propaganda comunistă a continuat să întreţină această minciună o jumătate de secol.
Abia în 1990 liderul sovietic Mihail Gorbaciov a recunoscut responsabilitatea Moscovei în acest masacru.
Într-un gest simbolic, premierul Vladimir Putin s-a deplasat prima dată la Katin miercurea trecută alături de omologul său polonez Donald Tusk pentru a aduce un omagiu comun ofiţerilor polonezi, dar şi victimelor sovietice ale stalinismului.
Dintre cei 22.000 de militari dispăruţi în 1940, soarta multora încă nu se cunoaşte. Justiţia rusă a decis totuşi să claseze acest dosar, în pofida protestelor Varşoviei.
