„Memorie părinţilor mei, care au văzut cu ochii minţii momentul la care eu nici nu gândeam pe atunci”Aşa îşi începe părintele profoesor Gabriel Valeriu Basa, teza de doctorat susţinută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, sub directa îndrumare a Acad. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu şi pulicată în anul 2007, lucrare ce scoate în evidenţă importanţa presei din zona Orăştiei, jud Hunedoara, cu privire la emanciparea naţională şi la clipele mult aşteptade, de toţi românii, de la 1 decemnbrie 1918.
Scrisă într-un stil sibian, lucrarea prezintă în structura sa istoria şi viaţa orasului Orăştie de la origini până în prezent, numindu-l centru culturar românesc(p.16) cât şi activitatea publicistică din acea zonă hunedoreană, care a pătimit dându-şi sângele copiilor ei pentru ajungerea la evenimentul 1918.
Din lucrare remarcăm măestria autorului de a pune în lumină presa locală şi nu în ultimul rând structurând-o pe diferite tematici dezbătute în acea perioadă.
Aflăm din această carte că în Orăştie au funcţionat mai multe tipografi, mai exact zece la număr, atât româneşti cât şi săseşti. Un rol important pentru emanciparea naţională l-au adus „Revista Orăştie” care a avut o viaţă de 4 ani din 1895 până în 1899 urmată de cotidianul „Activitatea” apărând până în anul 1905. Ziarul „Libertatea” apare ulterior acestora şi are o longevitate mai mare, de la 1902 până în 1940, gazetă de politică românească.
Datorită preotului Ioan Moţa, om de cultură şi interesat de publicistică, au mai apărut şi alte periodice cum ar fi „Spicuri economice”, „Palavre”, „Studii ştiinţifice”, „Hades”, „Paradoxe”, „Convorbiri ştiinţifice” dar care au avut o viaţă relativ scurtă.
Publicaţii cu profil literar din zona Orăştie au fost: „Spicuri literare”, „Foaia interesantă”, „Conînzeana” adăugându-se la acestea publicaţiile umoristice cum ar fi: „Bobârnaci” apărând timp de 4 ani(1019-1914) şi „Sânceaua”
Preotul Ioan Moţa a avut preocupări şi faţă de calendare sau almanahe amintind „Calendarul Naţional al Foii Interesante”, „Calendarul Bunului Econom”, apărut sub grija A. P. Barcianu, urmat de „Păcălici-Calendar glumeţ” şi „Calendarul Interesant” iar Bornemisa Sebastian s-a îngrijt de apariţia calendarului numit: „Almanahul Scriitorilor de la noi”.
La toate aceste periodice şi calendare părintele profesor înceară o structură inedită a presei din Orăştie, mult deosebită de ceea ce publicase prof univ dr Radu Ardelean la Timişoara, structurând-o în şase mari capitole, în funcţie de tematică pe care o avea la acea vreme, fiecare ziar sau revistă.
Conştiinţa naţională a românilor din Hunedoara şi în special din Orăştie se putea vedea foarte uşor din presa scrisă din acea perioadă şi prezentată foarte frumos de autorul acestei lucrări, reuşindu-se redobândirea mândriei de a fi român şi de a lupta pentru unificarea teritorilor române, văduvite una faţă de altă până la 1 decembrie 1918, cu excepţia Basarabiei care încă îş duce blestemul teritoriului orfan şi însângerat.
Cu siguranţă recenzarea unei astfel de opere merită mai multă atenţie şi spaţiu, însă dorim ca prin cele expuse să stârnim cititorii iubitori de istorie şi cu precădere a istoriei româneşti, de a nu rata ocazia cunoaşterii unei astfel de opere, pe care tânărul istoric hunedorean, prin truda personală şi iubirea faţă de paginile istoriei, a reuşit să o aducă la lumina tiparului.
Nădăjduim la acest ceas, că lucrarea părintelui profesor Gabriel Valeriu Basa, va avea un ecou simţitor în sufletele tinerilor hunedoreni şi nu numai, în sufletele tuturor celor ce încă mai păstrează acel fior sublim şi înălţători al naţionalismului românesc, în ciuda înfluenţelor de secularizare teriotorială.
Închei subscriind cuvintelor marelui scriitor român Marin Preda care a spun că „Doar iubitorii de adevăr au dreptul să judece istoria iar nu alţii”, părintele profesor este unul din acei iubitori ai adevărului şi ai istoriei naţionale.
Paul Krizner
