Noutati
 

Forma corecta a cuvintelor -DEX

KeyMaster 29 oct. 2009 Cultura, Info util Leave a comment 4308 Views

Corect Greșit Comentarii
Eu am numai trei picioare.
Nu am decât 10000 lei.		 Am decât 10000 lei. Numai se folosește în construcții afirmative, iar decât se folosește în construcții negative.
Eu sunt Eu sînt, eu sânt Fără comentarii. Dacă țineți morțiș să vă împotriviți normelor ortografice curente și să scrieți cum ați învățat, scrieți eu sînt. Eu sânt este greșit după ambele seturi de norme.
Înger
A hotărî
Reîntregire
Hotărât
Hotărând		 Ânger
A hotărâ
Reântregire
Hotărît
Hotărînd		 Se folosește î, nu â, la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă î este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu -ât sau dacă gerunziul se formează cu -ând, folosim â.
Fii cuminte!
Nu fi fraier!
Să fii punctual.		 Fi cuminte!
Nu fii fraier!
Să fi punctual.		 Pentru imperativul afirmativ (fii cuminte!) și pentru conjunctiv (să fii punctual) n-am argumente, dar așa e 🙂 Imperativul negativ se formează întotdeauna cu nu + infinitivul verbului: nu veni, nu pleca, nu uita. Deci, în cazul lui a fi, avem nu fi fraier!
Munții noștri Munții noștrii Singurul motiv pentru care s-ar adăuga un al doilea i este articolul hotărât. Dar noștri este adjectiv posesiv și nu se articulează niciodată.
Băiatul a cărui carte
Fata a cărei carte
Băiatul ale cărui cărți
Fata ale cărei cărți
Băieții a căror carte
Fetele a căror carte
Băieții ale căror cărți
Fetele ale căror cărți

Băiatul al cărui câine
Fata al cărei câine
Băiatul ai cărui câini
Fata ai cărei câini
Băieții al căror câine
Fetele al căror câine
Băieții ai căror câini
Fetele ai căror câini

 Oricum altcumva „Băiatul pauză pauză cărți”, un subiect drag nouă. Ca principiu de viață, e mult mai bine să vă opriți din vorbire două secunde și să judecați construcția decât să o spuneți cum s-o nimeri. Mai ales când audienței îi pasă. 🙂 Regula de construcție este acordul „în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (cartea / cărțile), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata etc).
Eu creez
Tu creezi
El creează

creare

 Eu crez
Tu crezi
El crează

creere

 Verbul a crea, deși se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez – eu creez). Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu totul alt context; ele sunt conjugări populare ale verbului a crede.
Eu creez
Eu agreez
Eu întemeiez
Eu încleiez		 Eu creiez
Eu agreiez
Eu întemeez
Eu încleez		 Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a încleia) atunci litera i apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
Fumător inveterat
Adevăr învederat		 Invers Paronime – vezi definițiile
Masculin
Eu însumi
Tu însuți
El însuși
Noi înșine
Voi înșivă
Ei înșiși

Feminin
Eu însămi
Tu însăți
Ea însăși
Noi însene
Voi însevă
Ele înseși (însele)

 Oricum altcumva Pronume de întărire – vezi DEX.
Repercusiune Repercursiune Vezi definiția.
Oprobriu Oprobiu Vezi definiția.
Complet Complect DEX-ul menționează complect ca variantă acceptată a lui complet. Totuși, dacă până acum ați folosit complet, vă sugerăm să-l folosiți și în continuare. 🙂

DOOM și DOOM2-ul nu acceptă forma complect.
Delincvent Delicvent
Delictvent		 Vezi definiția, care nu are legătură cu delictul. Delicvent este doar o formă acceptată de DEX (dar nu și de DOOM și DOOM2).
Piuneză Pioneză Vezi definiția. Pioneză este doar o formă acceptată.
Saxana Sarsana Vezi definiția.
Crevetă, pl. crevete
Crevete, pl. creveți		 DOOM2 acceptă și versiunea crevete / creveți.
Robinet, pl. robinete Robinet, pl. robineți Vezi definiția.
Suport, pl. suporturi Suport, pl. suporți Vezi definiția.
Balot, pl. baloturi Balot, pl. baloți Vezi definiția.
Acumulator, pl. acumulatoare Acumulator, pl. acumulatori Vezi definiția. Acumulatori este o formă acceptată de unele dicționare.
Laser, pl. lasere Laser, pl. laseri Vezi definiția.
Reactor, pl. reactoare Reactor, pl. reactori Vezi definiția.
Festival, pl. festivaluri Festival, pl. festivale Vezi definiția.
Jantă, pl. jante Jeantă/geantă, pl. jenți/genți Vezi definiția.
Acciz, pl. accize Acciză Vezi definiția.

Dicționarele recente (DOOM2) menționează forma acciză.
Grep sau grepfrut sau grape-fruit Oricum altcumva Vezi definițiile.
Ingrediente (pl. lui ingredient) Ingredienți Vezi definiția.
Amândurora (dativul lui amândoi) Amândorura Vezi definiția. Cum spunem tuturor, nu totorur, la fel spunem și amândurora.
De asemenea Deasemenea Deasemenea nu există în DEX.
Merită să aștepți Se merită să aștepți Verbul a merita nu este reflexiv.
Ce-i cu cărțile astea pe masă? Ce-s cu cărțile astea pe masă? Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteți cu voi aici?
Serviciu Servici Servici nu există în DEX.
Mi-ar plăcea Mi-ar place Infinitivul verbului este a plăcea (vezi definiția), iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Cartea de pe noptieră
Cartea după noptieră		 – DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5). Totuși, denaturarea sensului este foarte mare și consider că folosirea lui după este foarte neliterară.
Cartea pe care am citit-o
Omul pe care l-am întrebat

Cartea care mi-a plăcut
Omul care mi-a răspuns

 Cartea care am citit-o
Omul care l-am întrebat		 În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Optsprezece Oricum altcumva DEX (vezi definiția) nu indică nici o altă variantă acceptată.
Optulea Oricum altcumva DEX (vezi definiția) nu indică nici o altă variantă acceptată.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.		 Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.		 Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Mă doare amigdalita este la fel de incorect ca și mă doare durerea de cap.
Un copil
Doi copii
Copiii se joacă

Un cobai
Doi cobai
Cobaii sunt rozătoare

 Copii se joacă

Cobaiii sunt rozătoare

 În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
Majoritatea salariaților este mulțumită… Majoritatea salariaților sunt mulțumiți… Este pur și simplu vorba despre acordul subiectului cu predicatul. Majoritate este la singular, deci și verbul a fi trebuie pus la singular. Ce-i drept, majoritate este un substantiv colectiv, cu sens de plural, dar forma gramaticală este în continuare cea de singular. Un exemplu și mai elocvent este tineretul merge la mare (nu tineretul merg la mare).

Observație: În conformitate cu noua ediție a Gramaticii Academiei, în anumite cazuri acordul prin înțeles este admis; în cazul acesta ambele variante sunt acceptate.
Cel mai bine plătită doctoriță Cea mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.
Până număr până la trei să plecați de-aici! Până număr la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.		 De-te la o parte
Dădeți-vă jos.		 Fără comentarii.
Nu face asta. Nu fă asta. Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
Chiuvetă Ghiuvetă Vezi definiția.
A avansa A avansa înainte A avansa implică noțiunea de înaintare.
De ce râzi? De ce te râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
Îmi place cineva Îmi place de cineva Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
Orar, pl. orare Orar, pl. orarii Vezi definiția.
Drajeu, pl. drajeuri Drajeu, pl. drajee Vezi definiția.
Preț mare Preț scump Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
sandviș / sandvici / sanviș Oricum altcumva DEX (vezi definiția) indică sandviș ca formă corectă, iar celelalte două ca variante acceptate.
Nes (prescurtare de la nescafe) Ness Vezi definiția.
Lubrifiant Lubrefiant Vezi definiția.
Președinție Președenție Vezi definiția. România are președinte, nu „președente”!
A nu se confunda cu adjectivul prezidențial, care provine din fr. présidentiel.
Anticameră Antecameră Vezi definiția. O ediție veche a Dicționarului de neologisme acceptă totuși și antecameră ca variantă.
Cotidian (ziar), pl. cotidiene Cotidian, pl. cotidiane Vezi definiția.
Eu continuu Eu continui Vezi definiția.

Observație: DOOM2 normează a doua variantă ca fiind corectă.
Genuflexiune Genoflexiune Vezi definiția.
Remarcă, pl. remarce Remarcă, pl. remarci Vezi definiția.
Să aibă parte Să aibe parte Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
Abia Abea Vezi definiția.
El/ea se așază El/ea se așează Vezi definiția.
Clasa întâi Clasa întâia
Clasa a-ntâia		 Vezi definiția.
Colonel, pl. colonei Colonel, pl. coloneli Vezi definiția.
Sticlă de un litru Sticlă de un kilogram Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
Greșeală Greșală La fel ca și repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).
Până la adânci bătrâneți Până la adânci bătrânețe Adânci este la plural, deci și bătrâneți trebuie pus la plural.
Ora unu
Ora două
Ora douăsprezece
Ora douăzeci și unu
Ora douăzeci și două		 Ora una
Ora doi
Ora doisprezece
Ora douăzeci și una
Ora douăzeci și doi		 Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea ceas/ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este …li l-am dat…
Obstetrică Obstretică Vezi definiția.
Nu există așa ceva Nu se există așa ceva Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
Liniște! Să se audă musca! Liniște! Să nu se audă musca! Daca musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă țineți neapărat să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
Cu surle și tobe Cu surle și trâmbițe Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are și instrumente de suflat și de percuție.
Datorită publicului și încurajărilor acestuia… Datorită publicului și a încurajărilor acestuia… După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Branul este deja consacrat ca loc de vacanță. Branul este deja consacrat ca locație de vacanță locație înseamnă „chirie”, nu este un cuvînt mai pompos pentru loc – vezi definiția
Calmar Calamar Vezi definiția.
… la toate nivelurile … … la toate nivelele … Vezi definiția. Folosim pluralul nivele numai pentru nivelul ca instrument (sensul 2 din DEX ’98).
Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Era crispat și zâmbea fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
celălalt celălant Vezi definiția.
cartea anului acestuia cartea anului acesta Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
El se înșală.

Vrea să (te) înșele.

 El se înșeală.

Vrea să (te) înșale.

 Vezi definiția.

Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe…”.
Eu crăp (de râs, de ciudă).
Tu crăpi (de râs, de ciudă).		 Eu crap (de râs, de ciudă).
Tu crapi (de râs, de ciudă).		 Vezi definiția.
Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Când am venit la tine, tu plecasei deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborîseși, iubiseși.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată… (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)		 Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată…
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.		 O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
Să cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura pe tine.		 Să cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura pe tine.		 Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
Aș veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!		 Aș venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!		 Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
A fost învestit în funcția de … A fost investit în funcția de … investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
Câine surd la vînătoare. Câine sur la vînătoare. Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are nici un efect asupra performanțelor câinelui la vînătoare…
A da sfară/șfară în țară A da sfoară în țară Vezi definiția.
Condițiile optime
O listă completă		 Condițiile cele mai optime
O listă foarte completă		 Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.

De asemenea nu formează grade de comparatie nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
Întreprinde, întreprindere, întreprinzător… Intreprinde, intreprindere, intreprinzător… Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
Risc să dau un pronostic…
Riști să-l înfrunți pe șef?		 Mă risc să dau un pronostic…
Te riști să-l înfrunți pe șef?		 Chiar dacă unele dicționare menționează că risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
Antidrog
Nerespectuos
Răspoimâine		 Anti-drog
Ne-respectuos
Răs-poimâine		 În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le precedă și nu se despart prin cratimă.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat. Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat. Celor este un complement indirect. El răspunde la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară. Folosirea acuzativului prepozițional în locul dativului apare încă din latina populară.
Abrogarea legii adoptate acum un an Abrogarea legii adoptată acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.		 Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.		 Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
Mostră (cu sensul de eșantion, probă) Monstră Vezi definiția.
A împodobi
A împroșca
A se îmbuiba
A îmbiba		 A înpodobi
A înproșca
A se înbuiba
A îmbiba		 Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (avanpremieră, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).

Authors

Posted by :

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Com24