E putin trecut de miezul noptii, directorul imi ceruse sa scriu un articol pentru acest numar al revistei, sincer cred ca nu am nimic mai bun de facut, tacerea de la birou si linistea de afara ma lasa sa-mi vad linistit de treaba.
Imi aduc aminte de ultimul articol pe care l-am scris si cred ca am avut dreptate criza persista, tinerii tot la vanat ciori, pensionari la cozi interminabile, IMM-urile in faliment, bolnavii tot fara medicamente, scoala tot mai analfabeta, politica tot o femeie de moravuri usoare, dar nu-i nimic, asta E..
Nu stiu in ce directie merge lumea de astazi, stiu un singur lucru drumul e gresit. De ce? Simplu sa mergem putin in istorie cand omul, asa primitiv cum il considerau unii, nu alerga toata ziua cu mobilul la ureche si cu masina ca sa-si castige existenta, parca era mai asezat, mai linistit, mai calculat. Erau alte vremuri in care putinul devenea mult si multul putin, unde grija fata de trup era pe locul al doilea, important era sufletul lui si a celui de langa el.
Astazi s-au schimbat mai toate, fratele nu-i frate, vecinul parca iti e dusman si scopul tau pe acest pamant e strict animalic, dar, nu-i nimic, asta E.
Daca am analiza putin lucrurile observam ca tot noi avem de suferit, poate si pentru ca spunem lucrurilor pe nume, ca de exemplu la avort ii spunem chiuretaj la spaga ii spunem atentie, dar oare nu e aceeasi Marie dar cu alta palarie? Oare nu tot crima se numeste, oare nu tot mita se da in tara acesta binecuvantata de Dumnezeu dar distrusa de unii oameni?
Zilele trecute un politician, sa-i zicem M. Geoana critica pe altul sa-i zicem T. Basescu (orice asemanare cu realitatea numelor este nepotrivita ), ca vezi Doamne nu face nimic. Dar ei ce-au facut? I.L. Caragiale, daca ar fi trait in aceste vremuri, scria nu „O scrisoare pierduta” ci sute, la cata ipocrizie se ofera prin TV, cu siguranta la comanda politica, ca sa nu mai vorbim de o domnisoara care doneaza scaune electrice pensionarilor, da nu-i nimic, asta E., poate in curand toti vom primi unul.
Prin urmare, de cate ori merg la vot ma simt ca intr-un magazin de conserve expirate, cu ambalajele schimbate care sa ascunda continutul si sa ma faca sa le aleg din nou. Strategia inca merge pentru ca romanul e o fire optimista si spera ca poate „conserva” pe care tocmai a ales-o are mai putin mucegai rosu decat cea de data trecuta…..
Acum cand totul in tara pare haotic si bunul simt a fost condamnat la moarte, cand minciuna e ridicata la rang de cult si furtul un idol al vremurilor noastre, acum cand sa iti falsifici o diploma te costa mai putin decat patru ani de studii, iar sa iei un permis de conducere pe spaga e mai rentabil decat sa faci scoala de soferi , acum, cred ca prin caracter se poate schimba ceva, nu mult dar se poate, si chiar daca nu schimbam noi lumea cel putin lumea nu ne schimba pe noi, caci altfel o sa spunem vesnic Nu-i nimic. Asta E!
Paul Krizner