Pentru rolul principal din filmul „Poliţist, adjectiv”, un poliţist care traversează o criză de conştiinţă, actorul Dragoş Bucur a făcut documentare alături de un ofiţer din Brigada Antidrog.
Cel mai recent film al regizorului Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv”, a fost una dintre revelaţiile ediţiei recent încheiate a Festivalului de Film de la Cannes, alăturându-se seriei de succese ale cinematografului românesc la marile festivaluri cinematografice din ultimii ani. Pe lângă faptul că „Poliţist, adjectiv” a câştigat două distincţii dintre cele mai prestigioase – Premiul Juriului la secţiunea „Un Certain Regard”, la care a concurat, şi Premiul FIPRESCI al aceleiaşi secţiuni (juriul FIPRESCI este constituit din membri din diverse ţări ai Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice), pelicula semnată de Porumboiu s-a bucurat de o reacţie absolut entuziastă în presă. Criticii de pe Croazetă şi-au declarat la unison admiraţia, neezitând să folosească cuvântul „capodoperă”.
Despre ce este vorba? Filmul lui Porumboiu se defineşte din start ca „un film de gen”, însă unul atipic, neconvenţional, de aici şi specificarea din titlu, care indică clar în ce direcţie trebuie să privim. Este vorba despre un fals policier, un „anti-polar”, cum s-a scris în presa de pe Croazetă, care foloseşte convenţiile genului pentru a bate mai departe, pentru a spune o altfel de poveste decât suntem obişnuiţi.
Criza de conştiinţă a unui poliţist de provincie
Personajul principal, intepretat de Dragoş Bucur (căruia îi stau alături actori ca Vlad Ivanov – celebrul felcer violator din „432” al lui Cristian Mungiu –, Ioan Stoica, Irina Săulescu, Cosmin Seleşi), este un poliţist de provincie (filmul s-a turnat în Vaslui, oraşul natal al regizorului Porumboiu, ca şi precedentul său film, „A fost sau n-a fost?”) care începe să-şi piardă încrederea în ceea ce face şi traversează o criză de conştiinţă. Totul începe când Cristi – acesta este numele poliţistului – are de rezolvat un caz mărunt de consum de marijuana. Cazul îl pune însă în faţa unei probleme de conştiinţă: merită să ruinezi viaţa unui adolescent pentru câteva ţigări? De aici, până ca întreaga viaţă a poliţistului – cu rutina ei şi reperele sale asiguratoare – să fie dată
peste cap nu este decât un pas.
„La documentare am urmărit oameni pe stradă”
Un poliţist moldovean cu probleme de conştiinţă? Un „reprezentant al legii” care crede în ceea ce face, are un sistem de valori şi suferă de o criză axiologică? Actorul Dragoş Bucur s-a documentat serios pentru acest rol, încercând să fie cât mai autentic şi să intre, cum se spune, „în pielea personajului”: „Pentru rolul din „Poliţist, adjectiv” am avut parte de documentare, discuţii şi chiar o pseudopractică (am urmărit zile întregi oameni pe stradă în compania unui fost poliţist de la antidrog), iar ca referinţă cinematografică a fost „Pickpocket” al lui Robert Bresson (transpunere a capodoperei lui Dostoievski „Crimă şi pedeapsă” în Parisul anilor ’50, contemporan marelui regizor francez – n. red.)”, spune actorul.
„Poliţistul Cristi nu are nimic în comun cu poliţistul Boboc!”
Filmul poate reprezenta o cotitură în cariera celui pe care mulţi îl consideră cel mai înzestrat actor al generaţiei sale. Până acum, Bucur n-a mai interpretat, pe marele ecran, un rol de reprezentant al unei instituţii, cu atât mai puţin poliţist, ba chiar în „Furia” juca un tânăr care-i împins până la urmă să încalce legea. Trecerea de la personajele „tinerilor furioşi” din „Marfa şi banii” şi „Furia” la personaje frământate de probleme de conştiinţă şi morale, precum cele din „Boogie” sau „Poliţist, adjectiv”, care ar putea marcha şi o schimbare, o evoluţie a omului şi actorului Dragoş Bucur.
„Nu e chiar primul rol de poliţist din cariera mea, am filmat deja „Băieţi Buni” şi „Contratimp”, dar este adevărat că poliţistul Cristi nu are nimic în comun cu poliţistul Boboc! Într-adevăr, rolul acesta continuă linia începută cu personajul Liviu din „Visul lui Liviu” şi continuată în „Boogie” şi sunt convins că este drumul firesc în cariera fiecărui actor, să evolueze. Am fost întrebat acum câţiva ani dacă nu mă deranjează că joc doar tineri furioşi, sunt curios când voi fi întrebat dacă nu m-am plictisit să joc doar personaje cu puternice frământări interioare!”, spune pentru EVZ Dragoş Bucur, aflat în prezent în India, unde filmează, alături de Ed Harris şi Colin Farrell, pentru „The Way Back”, viitorul film regizat de reputatul cineast Peter Weir.
PALMARES
Dragoş Bucur, actor-fetis al noului val de regizori
„Poliţist, adjectiv” este a doua colaborare cu regizorul Corneliu Porumboiu (după mediu-metrajul „Visul lui Liviu”) a lui Dragoş Bucur, actor care a lucrat cu mai toţi regizorii importanţi ai noului val şi apare în toate cele trei lungmetraje de până acum ale regizorului Radu Muntean: „Furia”, „Hârtia va fi albastră” şi „Boogie”. Muntean a anunţat că îl va distribui pe actorul său „fetiş” şi în următoarea sa producţie, „Marţi, după Crăciun”. Întrebat despre asemănările şi deosebirile dintre stilurile de lucru ale regizorilor „noului val”, Dragoş Bucur răspunde: „Radu, Puiu şi Cornel nu au foarte multe în comun ca stil de lucru pe platou, singurele asemănări sunt talentul şi pasiunea pentru meseria pe care şi-au ales-o şi poate că se înţeleg bine cu mine toţi trei”.
Întrebat dacă succesele din ultima vreme înseamnă primul pas spre o reală consacrare internaţională, Bucur nu ştie dacă succesul lui „Poliţist, adjectiv” sau prezenţa sa în „The Way Back” îi vor schimba în mod extraordinar cariera, dar, spune actorul, „sunt sigur încă două trepte în meseria mea, aşa cum fiecare film în care am jucat a contat! Nu am ajuns peste noapte să fac film cu Cornel şi nici să joc la Peter Weir, aşa că nu mă aştept nici să ajung un star internaţional peste noapte”.
CORNELIU PORUMBOIU:
„Vreau doar să mă odihnesc”
Reîntors în România după triumful de pe Croazetă, autorul filmului „Poliţist, adjectiv”, Corneliu Porumboiu, spune că nu se gândeşte la noi proiecte şi că simte doar multă oboseală. Regizorul român, de două ori premiat la Festivalul de la Cannes cu distincţii importante în numai trei ani (o performanţă rară), a acceptat să împărtăşească impresiile sale „la cald”. „Vreau doar să mă odihnesc. Sigur, am două-trei subiecte în cap, dar sunt în fază de proiect, doar o schiţă de câteva rânduri”, spune cineastul.
Succesul repurtat la Cannes de „Poliţist, adjectiv” îi deschide filmului porţile unei frumoase cariere internaţionale. Este prematur să spunem acum în care ţări va fi distribuit filmul. Foarte mulţi distribuitori s-au arătat interesaţi de film, dar la Cannes oricum nu se semnează nimic, lucrurile rămân doar la nivelul de discuţii. Printre cei care doresc să cumpere filmul se numără şi distribuitori din Franţa (ţara în mod tradiţional interesată de filme de acest gen), apoi de câteva ţări din Balcani, precum şi alte ţări vestice cu o solidă tradiţie culturală, cum ar fi Italia, Spania sau Anglia. Deşi cronicile specialiştilor americani au fost extrem de elogioase, nu există încă semne concrete de interes pentru cumpărarea filmului în SUA, ţară al cărei public „înghite” mai greu producţiile de artă, filmele europene în general, şi în care acestea circulă într-un circuit underground şi de festival. În ce priveşte perspectivele propriei cariere deschise de acest film, sigur că Porumboiu speră ca premiul de la Cannes să conteze foarte mult, dar deocamdată nu poate estima impactul pe care-l va suferi cota sa de cineast pe piaţa cinematografică.
„Am încercat să obţinem un personaj cât mai coerent cu lumea lui”
Chiar dacă subiectul filmului – povestea unui poliţist cu probleme morale – pare bizar, având în vedere stereotipiile din România, Porumboiu insistă că nu-i vorba de o situaţie artificială, creată în „laboratorul” său de cineast: „Am încercat să obţinem un personaj cât mai coerent în lumea lui. M-am documentat foarte bine, am prieteni poliţişti, cu care am discutat foarte mult”, spune el. Cu toate că dacă nu se poate vorbi de un model real al personajului, aşa cum era cazul realizatorului TV Jderescu din precedentul său film, prietenia cu poliţiştii vasluieni l-a inspirat, spune Porumboiu, foarte mult în crearea personajului Cristi.
Regizorul insistă că filmul său este unul „de gen”, chiar dacă unul fals, „în răspăr”. „Poliţist, adjectiv” a respectat regulile clasice ale unei ficţiuni poliţiste, aşa cum sunt ele utilizate mai ales în serialele TV de gen, prima sursă de inspiraţie a scenariului. „Până la urmă, e ca într-un roman de Agatha Christie”, glumeşte cineastul.
„M-a influenţat foarte mult „Pickpocket” al lui Robert Bresson”
În ce priveşte implicaţiile profunde, „anti-gen”, ale peliculei sale, Porumboiu recunoaşte că aici vorbim de o abordare intelectuală, care „trage cu ochiul” la marile nume ale cinematografului de artă. „Decizia de a aborda anumite soluţii stilistice porneşte din raportarea la anumite repere cinematografice. Un film este, în acelaşi timp
, o părere despre lume şi despre cinema. Am, într-adevăr, obsesia de a merge până la capăt cu personajele mele”, spune regizorul. Rugat să ofere câteva din filmele care au contribuit la crearea viziunii din „Poliţist, adjectiv”, Porumboiu spune: „M-a influenţat foarte mult „Pickpocket” al lui Robert Bresson (transpunere a capodoperei lui Dostoievski „Crimă şi pedeapsă” în Parisul anilor ’50, contemporan marelui regizor francez – n. red.). Felul în care sunt filmate uşile, coridoarele prin care trece personajul datorează foarte mult acestei influenţe. Mă gândesc şi la „Blow Up”, de Antonioni. Mulţi prieteni mi-au spus că filmul meu seamănă cu „Blow Up”, datorită căutării obsesive pentru adevăr pe care o are personajul principal”.
„Nu mă aştept la succes de casă”
Cea mai grea întrebare este dacă filmul o să facă bani sau măcar o să aibă succes de public. Porumboiu crede că filmul său „nu va funcţiona pentru publicul obişnuit de cinema, care caută numai entertainment. Spectatorul trebuie să aibă o înţelegere mai profundă a filmului, să vrea de la acesta mai mult decât entertainment, precum şi să posede o experienţă cinematografică anterioară”. În ce priveşte succesul de casă: „Nici nu mă aştept la asta. Cred că vor fi oameni care vor avea răbdarea să vadă filmul şi să îl înţeleagă. Sper să aibă tot atâţia spectatori ca „A fost sau n-a fost?”, poate chiar puţin mai mulţi”, Porumboiu declarându-se mulţumit de receptarea precedentului său film, premiat cu Camera d’Or.
Răsfăţatul cineast român recunoaşte că la Cannes nu prea a avut timp să vadă vreun film din cele prezentate, însă „omnibusul” colegilor săi de generaţie, „Amintiri din Epoca de Aur”, îl văzuse din toamna trecută, într-o proiecţie specială. Anunţă unele dintre aceste scurtmetraje un „nou-nou val”? Porumboiu spune că i-au plăcut câteva dintre ele şi insistă asupra prezenţei în „omnibus” a apreciatului Hanno Höffer: „Să ne amintim de „Telefon în străinătate”, al lui Hanno. Este un scurtmetraj genial şi pot spune asta, pentru că am văzut multe (scurtmetraje – n. red.) la viaţa mea”.
CARTE DE VIZITA
Un premiu la care ai şanse o singură dată în viaţă
Porumboiu a câştigat la Cannes, în 2006, pentru lungmetrajul său de debut, „A fost sau n-a fost?”, trofeul Camera d’Or – distincţie pe care un regizor are şansa să o câştige doar o singură dată în viaţă, pentru că ea recompensează cel mai bun film de debut prezentat în oricare dintre secţiunile oficiale ale festivalului. Corneliu Porumboiu a mai regizat scurtmetrajele „Pe aripile vinului” şi „Călătorie la oraş” (acesta din urmă, prezentat la rândul său la Cannes), precum şi mediumetrajul „Visul lui Liviu”, în care l-a distribuit pentru prima oară într-un film al său pe Dragoş Bucur, interpretul de acum al poliţistului Cristi din „Poliţist, adjectiv”.
FESTIVAL
„Poliţist, adjectiv” va avea premiera la festivalul Internaţional de Film de la Cluj
„Nici un festival care se respectă n-ar rata
filmul lui Corneliu Porumboiu”, începea cronica din „Screen International”, ediţia specială de Cannes, iar prestigioasele publicaţii americane „Screen International” şi „Variety” s-au întrecut în cronici elogioase (reporterul de la „Variety” văzuse filmul la Bucureşti, într-o proiecţie privată, şi, din prea mult entuziasm, a încălcat o regulă nescrisă, publicându-şi cronica înainte de proiecţia de la Cannes!). În România, prima proiecţie a filmului „Poliţist, adjectiv” va avea loc la Festivalul de Film Transilvania, de la Cluj-Napoca, în cadrul Zilelor Filmului Românesc, iar premiera oficială e programată să aibă loc în data de 3 iulie. Astăzi, de la ora 21.15, la Muzeul Ţăranului Român are loc, în aer liber, o proiecţie specială în onoarea regizorului Corneliu Porumboiu, cu filmul „A fost sau n-a fost?”.
