Din analele erotice ale istoriei..

Imparatul Iosif al II-lea despre.
ejacularea cumnatului sau, Regele Ludovic al XVI-leaMaria Antoaneta, cu inima batind de emotie, s-a trezit devreme in acea zi de 18 aprilie 1777. il astepta pe fratele ei, care insistase sa se respecte un incognito foarte strict. Cum a tinut sa fie cunoscut sub numele de contele Von Frankenstein, nu avea sa primeasca nici unul din onorurile cuvenite rangului sau. La ora 9,30 dimineata, caleasca lui a intrat pe portile palatului. Abatele de Vermond, care s-a dus sa-l intimpine pe ilustrul vizitator, l-a condus pe o scara ascunsa, care ducea direct in camerele interioare ale reginei, evitind multimea din anticamera. Fratele si sora s-au aruncat unul in bratele celuilalt si au ramas intr-o imbratisare tacuta mult timp. Ce de amintiri reveneau in mintea reginei! Trecusera 7 ani de cind nu isi mai vazuse familia. Vizita necioplitului Maximilian, de la inceputul domniei ei, nu ii adusese afectiunea familiei si atmosfera de la Viena. Desi, de regula, era stapin pe sine, imparatul era la fel de coplesit ca si ea de aceasta revedere. Considera ca regina Frantei este o femeie foarte frumoasa. I-a spus in gluma ca, daca nu ar fi fost sora lui, ar fi fost gata sa se insoare cu ea. Maria Antoaneta l-a condus intr-o alta incapere interioara si si-a deschis inima in fata lui timp de aproape 2 ore. Sarind de la un subiect la altul, regina a istorisit toate detaliile si faptele existentei sale, bucuriile si deziluziile sale. El a ascultat-o, captivat de farmecul si de conversatia ei vioaie, si incruntarea i-a disparut. Cenzorul se transformase intr-un frate intelegator. Dupa aceea, regina l-a condus pe imparat la rege. Suveranii, care nu se cunosteau, s-au imbratisat cu multa caldura. Depasindu-si timiditatea, Ludovic al XVI-lea parea increzator si cordial, iar Iosif, amabil. Regina il duse apoi pe fratele ei la printi si printese. Urma sa-i vada pe ministri mai tirziu. De data asta, protocolul imuabil de la Versailles fusese incalcat. Asistati de curteni, suveranii francezi au luat dejunul, impreuna cu imparatul, la o masa asezata la picioarele patului reginei. Era un moment unic in analele Curtii franceze – regina lua masa cu un barbat care nu era din familia regala. Cocotati pe doua scaune inalte rezemate de pat, Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta sedeau cu fata spre oaspetele lor, care sedea la fel de incomod. Regina, de regula atit de preocupata de infatisarea ei, fusese asa de emotionata de vizita fratelui sau, incit nu mai avusese timp sa-si termine  toaleta. Purta o rochie simpla de doliu (regele Portugaliei murise de curind), iar parul ei era coafat superficial. Pe de alta parte, regele facuse eforturi sa arate elegant.  Facea o impresie foarte placuta in costumul sau purpuriu, iar parul, de data asta, era pudrat meticulos. Cit despre imparat, care era imbracat intr-un costum de lina neagra, arata ca un strain teapan si plin de respect. Batrinul duce de Croy, comparindu-l pe stapinul lui cu Iosif al II-lea, nota, nu fara satisfactie, ca ,,stilul regelui era foarte bun, foarte nobil si simplu, cel putin la fel de bun ca si al celuilalt,,. imparatul dorea sa vada totul, sa cunoasca totul, sa inteleaga totul, atit la Versailles, cit si la Paris, ca un inchizitor care, ulterior, avea sa emita judecati corecte. Asa ca ii va reprosa cumnatului sau ca nu fusese niciodata la Invalides si la �cole Militaire. isi va exprima mirarea ca regele nu calatorise niciodata prin regatul lui. A pus sa i se explice sistemul financiar francez si a observat, circumspect, obiceiurile si morala cetatenilor din toate clasele sociale. A vizitat oficiile administrative de la Ponts-et-Chauss�es (Ministerul Drumurilor), depozitele de la Luvru, Imprimerie Royale (Tipografia Regala), Manufacture des Gobelins, Savonnerie si institutiile de invatamint pentru surdo-muti, infiintate de abatele de l�Ep�e. A discutat, de asemenea, cu ministri si a onorat cele mai multe dintre saloanele Parisului cu prezenta lui. Pe scurt, in citeva saptamini a facut mai mult pentru a cunoaste capitala Frantei decit va fi facut Ludovic al XVI-lea in citeva decenii. imparatul a vazut totul, a notat totul, a criticat totul. Aceste vizite interesante nu l-au impiedicat sa stea citeva ore pe zi cu sora lui. Regina a avut imediat incredere in el. A indraznit sa-i spuna fratelui sau lucruri pe care le ascunsese de mama ei. Iosif a ascultat si a avut grija sa nu emita nici o opinie, incurajindu-o, astfel, pe tinara la confesiuni tot mai intime. Si apoi, dintr-o data, pe 9 mai, Iosif a trecut la atac. Acum, dupa ce Maria Antoaneta ii spusese tot ceea ce considera ea esential, a inceput sa o preseze el. Se intreba daca nu s-ar putea obtine mai mult cu forta decit cu blindetea. Seara, in prezenta contesei de Polignac si a ducelui de Coigny, i-a poruncit sa trimita dupa sotul ei. imparatul gasea ca este de neiertat ca sora lui sa-si petreaca serile fara sa-i pese de sotul ei. Poate ca cineva ii spusese ca, uneori, cineva din cercul ei se amuza sa dea ceasul inainte, pentru ca suveranul sa se intoarca in apartamentul lui cit mai devreme. Dar in seara aceea, cel putin, regina a fost supusa ca o mielusea si s-a dus imediat sa-l aduca pe sotul ei. in ziua urmatoare, imparatul s-a lansat intr-o critica usturatoare la adresa anturajului reginei. Madame de Polignac, dupa parerea lui, era o tinara insignifianta, cu o virtute indoielnica; Madame de Lamballe, o aiurita cu pedigri; Madame de Gu�m�n�, o intriganta, al carei salon era o adevarata ,,cloaca,,. imparatul era iritat de intregul cerc frivol de birfe si nu i-a ascuns acest lucru surorii sale. Profund ranita de judecatile lui aspre, Maria Antoaneta s-a tinut tare; a continuat sa se duca la Madame de Gu�m�n�, unde se juca pe mize mari, si a tratat-o pe Madame de Polignac la fel de afectuos ca si mai inainte. Cu toate aceste altercatii, Maria Antoaneta nu se plictisise sa-si asculte fratele, care dorea sa-i reaminteasca indatoririle ei de sotie si regina.
Dupa ce petrecuse trei saptamini la Versailles, Iosif putea sa evalueze gravitatea conflictelor care ii separau pe Maria Antoaneta si Ludovic XVI. Era gata acum sa abordeze cea mai spinoasa problema cu cumnatul lui – relatiile lui cu regina. Si, absolut ciudat, regele, care, de obicei, era extrem de pudic, a renuntat la orice retinere fata de acest strain, acest barbat pe care toata Europa il admira si de care se temea. in cele din urma, a marturisit faptele rusinoase. Scrisorile lui Mercy si ale lui Iosif dezvaluie clar tonul si natura marturisirilor regelui. ,,imparatul a reusit sa indeparteze din mintea regelui ideea ca isi primejduia sanatatea daca isi indeplinea indatoririle conjugale,,, i-a raportat Mercy imparatesei. imparatul Iosif a dezvaluit intr-o scrisoare catre fratele lui, Leopold, secretul trist al patului regal; cu ochiul rece al unui profesionist, a prezentat ,,chinul nuptial,, al suveranului francez in cele mai mici detalii: ,,in patul lui conjugal are o erectie normala, introduce membrul, ramine acolo fara sa miste aproape doua minute, apoi il retrage fara sa ejaculeze si, inca in erectie, ii spune noapte buna. Este de neinteles, pentru ca, uneori, are polutii nocturne, dar atunci cind este inauntru si in procesul respectiv, niciodata; si este multumit, ba spune foarte deschis ca face acest lucru numai din simtul datoriei si ca nu-i place. O, daca as fi putut fi prezent numai o data, as fi avut grija de el; ar trebui sa fie excitat asa de rau incit sa arunce sperma ca un magar. Pe linga asta, sora mea are foarte putin temperament si impreuna sint doi caraghiosi,,. Era cum nu se poate mai clar. Aceasta scrisoare, scrisa in franceza necizelata  a imparatului, ne permite sa ne dam seama de amploarea impulsul diabolic al Mariei Antoaneta de a-si petrece noptile departe de un asemenea sot. Stradaniile lui fara folos ar cere astazi sedinte de psihoterapie. La vremea respectiva, imparatul era singurul care putea face pe psihanalistul cu regele Frantei. El i-a vorbit indelung, ca frate si prieten. Desi era de parere ca ,,lenea, stingacia si apatia erau singurele impedimente,,  in calea obtinerii unor relatii sexuale normale, a fost suficient de intelept ca sa-l lase pe Ludovic sa creada ca o mica operatie ar putea sa rezolve problema. in felul acesta l-a eliberat pe rege de orice sentiment de vinovatie, care l-ar fi putut inhiba. Iosif era sever in felul in care il judeca pe acest ciudat cumnat al sau. ,,Este suveran absolut numai ca sa treaca de la o forma de sclavie la alta,,, ii scria el fratelui sau Leoplodd. ,,A crescut prost, infatisarea lui lucreaza impotriva lui, dar este cinstit; este slab fata de cei care stiu cum sa-l intimideze si, in consecinta, este condus cu o vergea de otel. Omul este slab, dar nu e un prost. Are idei, judecata, dar este apatic la trup si minte. Pe scurt, fiat lux (Sa se faca lumina) urmeaza de-abia sa vina; este inca subdezvoltat,,. Era cum nu se poate mai dispretuitor. in ceea ce o priveste pe sora lui, imparatul nu s-a pierdut in dulcegarii. in pofida tuturor zvonurilor nefericite despre ea, si-a dat seama ca ,,virtutea ei a ramas intacta,,. A criticat-o, totusi, pentru insatiabilul apetit pentru placeri inutile si periculoase, desi era de inteles, dat fiind cele aflate despre cei doi. O invinuia  ,,ca nu isi indeplinea satisfacator indatoririle nici ca sotie, nici ca regina. N -are nimic in cap si este inclinata sa alerge  in fiecare zi de la o nechibzuinta la alta. Nu simte nimic pentru rege. Este o femeie placuta si cinstita, destul de tinara, nucugetata, dar in adincul sufletului este cinstita si virtuoasa,,.
La sfirsitul sederii lui la Versailles, Iosif i-a dat surorii sale o lista lunga de Instructiuni in care recapitula indatoririle ei de regina si sotie. Prezentat sub forma unei autoexaminari, acest document este chiar mai revelator cu privire la caracterul reginei, la sentimentele si comportamentul ei decit scrisorile lui Mercy si memoriile vremii. Adresindu-se direct Mariei Antoaneta, imparatul ii cerea sa-si cerceteze inima si sa analizeze lucid situatia. intrebarile pe care le pune ne lasa sa ghicim cu usurinta raspunsurile. ,,Priveste in inima ta,,, ii spunea el. ,,Faci toate eforturile pentru a-i fi pe plac? ii studiezi dorintele si caracterul pentru a incerca sa te conformezi lor?  incerci sa-l faci sa se bucure de compania ta – dincolo de toate celelalte obiecte de amuzament – si de placerile pe care i le oferi tu acolo unde, daca n-ai fi tu, ar simti un imens gol? Faci in asa fel incit sa fii importanta pentru el? L-ai convins ca nimeni nu-l iubeste mai mult si mai sincer decit tine si nu pune mai mult la inima gloria si fericirea lui? Vede afectiunea ta indreptata numai catre el?,, Cunoastem raspunsul la ultima intrebare. Iosif a fost foarte ferm cind a avertizat-o pe sora lui impotriva indiferentei pe care i-o arata lui Ludovic XVI. ,,Numai in legatura cu el ai voie sa ai dorinte, numai el iti poate impune vointa lui – atit in privinta persoanei tale, cit si a afacerilor tarii lui. intr-un cuvint, el iti poate determina destinul. Sa nu uiti asta,,, i-a spus el, vorbind, in aceelasi timp, ca barbat si ca suveran. imparatului ii era clar ca regina trebuia sa cedeze in fata vointei regelui, chiar daca era cel mai putin luminat domnitor al vremii sale. Personalitatea regelui este inlocuita de functia sa, functie pentru care Iosif, el insusi monarh absolut, nutrea cel mai profund respect. Fara nici o falsa pudoare, imparatul a abordat subiectul relatiilor intime ale celor doi. Insensibil la traumele unei sotii care fusese frustrata din punct de vedere sexual, ca sa nu spunem chiar umilita, i-a amintit de indatoririle ei ca femeie in sensul cel mai strict al termenului, ca si cind ar fi considerat-o singura raspunzatoare pentru dificultatile sotului ei. ,,Nu esti prea rece sau distanta cind te mingiie sau vorbeste cu tine? Nu pari plictisita sau chiar reticenta? Daca este asa,  cum te poti astepta ca un barbat rece, care nu a mai cunoscut niciodata placerile carnale, sa se apropie de tine, sa fie excitat, sa faca dragoste cu tine si sa finalizeze cu succes maretul lui act sau cel putin sa guste placerile posibile ale pozitiei sale cu tine? Chestiunea necesita toata atentia ta si, indiferent ce vei face ca sa atingi acest tel maret, va fi cea mai puternica legatura a ta cu fericirea in viata. Nu te lasa niciodata descurajata si da-i mereu speranta ca va putea avea copii. Nu-l lasa niciodata sa renunte deznadajduit. trebuie sa eviti aceasta idee si orice separare a paturilor din toate puterile tale, care constau numai in farmecele si prietenia ta,,. Am dori sa stim ce sfaturi i-a dat Iosif cumnatului sau. Oricum, putem presupune ca problemele Mariei Antoaneta nu au fost luate in considerare. Regele, barbatul, trebuia sa se impuna in fata femeii; ea era nascuta ca sa satisfaca dorintele stapinului sau si sa-i dea o progenitura frumoasa! Asadar, totul avea sa fie cum nu se poate mai bine in aceasta cea mai buna din toate lumile posibile. in lunga sa epistola, Iosif a abordat subiectul prieteniilor reginei si al nebuniilor sale cele mai izbitoare; a prevenit-o impotriva cercului social superficial si egoist, cu o moralitate excesiv de relaxata. A intrebat-o daca a cintarit serios ,,cumplita nechibzuinta a pasiunii pentru jocurile de noroc,,.
in sfirsit, s-a referit, punct cu punct, la noptile ei nebunesti de la Opera, ,,la toate placerile, fara indoiala cel mai putin potrivite. Fii asa de buna si gindeste-te o clipa la inconvenientele cu care te  confrunti acolo si la aventurile despre care mi-ai vorbit chiar tu,,, ii spuse el. ,,Ce doresti? Sa fii necunoscuta si sa joci rolul unei persoane diferite de tine insati? De unde nevoia asta de aventuri si indecenta? De ce sa te amesteci cu aceasta multime de libertini, fete, straini, de ce sa le asculti conversatiile si sa le raspunzi pe masura lor? Ce indecenta! Regele a plecat singur o noapte intreaga la Versailles si tu te amesteci cu toata scursura Parisului,,. A implorat-o sa se stapineasca si sa nu mai citeasca diverse carti licentioase, care pareau sa-i ofere o placere atit de intensa: ,,Lasa prostiile cu care ti-ai umplut imaginatia din aceste lecturi,,, o dojenea el. Iosif nu si-a ascuns temerile pentru viitorul ei. Si o indemna sa ,,smulga legatura de la ochi care n-o lasa sa vada adevarata ei indatorire si fericire,,. Profund indurerata si tulburata de aceasta lunga epistola, Maria Antoaneta a incercat sa se justifice. Dar, curind, a fost nevoita sa recunoasca cum ca fratele ei avea dreptate si a  promis sa se indrepte. Prezenta lui ocrotitoare a readus-o pe calea datoriei. A plins amarnic atunci cind a plecat imparatul. ,,Plecarea lui a fost o lovitura cruda pentru mine,,, i-a scris ea mamei sale. ,,Am suferit cum nu se poate mai mult si nu pot decit sa ma consolez cu gindul ca el a impartasit suferinta mea. Ar fi foarte nedrept daca as spune ca durerea mea si golul pe care il simt mi-au lasat numai regrete. Nimic nu poate egala fericirea pe care am simtit-o datorita semnelor de prietenie pe care mi le-a aratat. Am fost foarte sigura ca nu voia decit fericirea mea, si toate sfaturile lui dovedesc acest lucru,,. Foarte receptiva, regina a pus in practica sfaturile lui Iosif. Tinea Curtea in mod exemplar, evita favoritismele si se gindea atunci cind ii evidentia pe cei care meritau. S-a apropiat de rege, care a aratat o neobisnuita tandrete fata de  ea. Stateau inchisi cite doua ore in fiecare zi in apartamentele lor. Din nou, Curtea a inceput sa sopteasca. Toata lumea urmarea cel mai mic indiciu. in dimineata de 18 august, Ludovic XVI a venit la sotia sa la ora 10, cind ea iesea din baie, si a reusit, in sfirsit, sa infaptuiasca ceea ce Iosif numea ,,maretul act,,. Pe data de 30, Maria Antoaneta ii scria mamei sale: ,,Ma bucur acum de cea mai importanta fericire a vietii mele. Au trecut deja peste 8 zile de cind casatoria mea a fost perfect consumata; evenimentul a fost repetat si ieri, chiar mai complet decit prima data. Nu cred ca sint inca insarcinata, dar, cel putin, am speranta sa devin intr-o zi,,.
O saptamina mai tirziu, regina a dat o sarbatoare in cinstea regelui, pentru a inaugura gradinile de la Trianon. Tot terenul a fost transformat intr-un urias tirg cu gherete tinute de doamnele de la Curte, care vindeau obiecte pretioase. imbracata ca o patroana de cafenea, Maria Antoaneta oferea bauturi, in timp ce muzicienii din Garda Franceza cintau. Era o zburdalnicie efemera, de sfirsit de vara. Regele si regina aveau satisfactia ca isi facusera datoria. Dar atit si nimic mai mult! Intervalul luminos a fost scurt. Ludovic XVI si Maria Antoaneta nu aveau sa devina niciodata un cuplu de amanti. Dar aveau obligatia sa procreeze si datoria conjugala era un adevarat calvar pentru ei. Regele ,,nu doreste sa se culce cu nimeni,,, marturisea regina. Obosita curind de incercarile sotului, a gasit, din nou, un pretext sa evite patul conjugal. Si-a reluat viata de placeri nebunesti si intirzia pina noaptea tirziu. Ciudat de indatoritor, Ludovic XVI parea sa aprobe activitatile ei necugetate. Unii chiar insinuau ca el era primul care le provoca. Atunci cind, din intimplare, se ducea la culcare devreme, Maria Antoaneta refuza sa i se daruiasca. O dovada in acest sens a aparut in timpul unei calatorii la Fontainbleau. Ludovic XVI s-a trezit in fata usii inchise a apartamentului ei si s-a intors repede in dormitorul sau, in fata unei multimi de curteni uimiti si stinjeniti. Fara indoiala ca nu era prima data cind se confrunta cu o astfel de situatie, dar, la Versailles, coridorul secret tinea astfel de dezamagiri departe de ochii publicului. Maria Antoaneta nu facea un secret din repulsia ei de a satisface dorintele unui sot care era inca extrem de stingaci. Uneori tot mai dorea ca el sa-si ia temporar o amanta. Spre marea nemultumire a lui Mercy, ea le-a vorbit celor mai apropiati prieteni ai sai despre aceasta dorinta. Pericolele care ar fi aparut pentru ea daca regele ar fi alunecat pe aceasta cale nu o tulburau citusi de putin. Era dispusa sa accepte orice, numai sa scape de atacurile acestui amant nepriceput care, in plus, nici macar nu era atragator. Cu toate acestea, nici o alta femeie nu-i placea regelui in afara de sotia lui. isi jurase ca isi va atinge obiectivul si va fi la inaltimea datoriei lui de suveran, facind-o mama. in plus, acum era convins ca ,,facuse ceea ce trebuia si spera ca anul viitor nu va trece fara sa-i dea un nepot sau o nepoata,, imparatului. ,,Dumitale iti datoram aceasta fericire,,, ii spunea el, ,,caci, dupa vizita dumitale a fost tot mai bine si mai bine, pina s-a ajuns la o incheiere perfecta,,. Citeva saptamini mai tirziu, cam pe la mijlocul lui aprilie 1778, Maria Antoaneta a ramas insarcinata.
Evelyne Lever