Nimeni din firmă nu-i ştie vârsta reală, însă a reuşit să urce compania în top, la marketing online
Mai demult a fost premiat de NASA şi a făcut cercetări pe tema… fulgerului
La început a fost fulgerul. Radu Marin din Constanţa era un puşti când a devenit primul român invitat la Conferinţa Internaţională a Fulgerului din Arizona. Pe urmă a deschis primul site cu informaţii despre fulger în limba română. Şi apoi primul club de cercetare a acestui fenomen. La scurt timp a fost premiat de NASA pentru un proiect pe teme de… aviaţie. A descris în amănunt cum ar putea arăta avioanele şi navetele spaţiale peste o jumătate de secol. Plus modul în care un avion absolut normal va face zboruri taman pe Lună. Între timp, ca să nu se plictisească, tânărul a mai obţinut şi nişte premii în jurnalism. Doar fusese şi redactor-şef la revista şcolii. Însă toate astea au fost pentru el simple hobby-uri. Ziarele scriau despre Radu că e supradotat, dar el se simţea om ca toţi oamenii.
A clădit tot sistemul de marketing al companiei în şase luni
Acum are 21 de ani şi este director general la o mare companie din SUA, la departamentul de marketing. Locuieşte în Los Angeles, este cel mai tânăr din firmă, dar a reuşit să clădească tot sistemul de marketing. Departamentul pe care îl conduce a ajuns pe primul loc în SUA pe unul dintre subdepartamentele online marketing, în numai şase luni. Lucru care a săltat extraordinar vânzările companiei. “Nu, meritul nu e numai al meu, ci al întregii echipe”, ne spune. Ca să poată face asta, şi-a întrerupt studiile pentru un an: este student la Facultatea Americană din Bulgaria şi n-a apucat să termine decât anul întâi. Însă vrea să o continue neapărat.
În State, aproape nimeni din firmă nu-i ştie vârsta reală, iar la angajare el însuşi a refuzat să i-o spună patronului. “Din fericire, în USA există ceva ce se numeşte discriminare de vârstă. Aşa că nu ai voie să dai în CV sau, dacă te întreabă, poţi să refuzi să răspunzi câţi ani ai. Aşa că 99% din firmă nu-mi ştie vârsta; este în acelaşi timp şi pentru protecţia mea, ca director, să nu o spun. Aici, în nicio companie nu vezi persoana în funcţie de vârstă, ci de cunoştinţe. Este foarte multă competiţie şi când eşti în competiţie cu cineva de 30-35 de ani, dar câştigi, nu contează că acea persoană avea 35 de ani”, explică Radu.
Promovarea în carieră, în doi timpi şi trei mişcări
Din Constanţa a plecat pe cont propriu, de unul singur. Voia mai mult decât îi putea oferi România. În SUA a fost pe la mai multe interviuri şi a fost angajat într-o săptămână. Atât de mult succes a avut, încât unele joburi le-a refuzat el. În companie a urcat neobişnuit de rapid. În iunie 2008 era angajat ca junior developer (adevărat boboc, mai pe româneşte), în noiembrie deja era avansat ca director la departamentul de marketing, iar în ianuarie 2009 ajunsese director general. Încă puţin şi ar fi reuşit să conducă singur toată compania!
Firma creează noi tehnologii, iar el numai le promovează. Pentru români, pot suna SF, pentru mulţi americani, însă, mai au puţin şi devin lucruri banale. De pildă, tehnologia “all conferencing” sau “voip”. “Tehnologia all conferencing se ocupă cu conferinţa telefonică, un telefon având posibilitatea să fie conectat cu alte peste 150 de telefoane. Şi mai există o aplicaţie pentru toate telefoanele mobile care permite citirea oricărui format de carte de către orice fel de telefon mobil”, ne spune Radu. “Marea majoritate a tehnologiilor apar prima dată în USA. Sunt lucruri pe care în România acum le găseşti greu. Asta şi fiindcă educaţia românească merge pe sistem vechi, iar studenţii nu învaţă lucruri de actualitate”.
Americanii cei plini de contradicţii
Surprinzător, acum vrea să se întoarcă în ţară. Va continua colaborările cu americanii, dar din Constanţa. “Am toată familia în România, nu pot să rămân în USA numai pentru carieră. Cred că lumea se plânge prea mult în România; eu nu vreau să plec şi să nu mă mai întorc deloc. Am realizat ce am realizat aici şi acum e timpul să merg mai departe. Nu, alegerea să mă întorc nu a fost deloc grea, ci chiar foarte uşoară”, zice.
Americanii sunt nişte oameni niţel ciudaţi, plini de contradicţii. “Aici, foarte multe persoane au permis de portarmă, sunt foarte multe crime, stai cu frică să ieşi uneori noaptea afară. Am întâlnit persoane de 30 ani care nu ştiau să citească, în fine, nu e o lume prea frumoasă. Pe de altă parte, găseşti şi multe lucruri bune aici. Într-adevăr este o ţară a oportunităţilor, ai multe posibilităţi, cele mai bune colegii educaţionale din lume, cel mai mare profesionalism pe partea de business din lume, lucruri pe care nu poţi să le înveţi şi nu ai de unde să le înveţi în România. Şi, în acelaşi timp, lucruri pe care nu ai putea să le faci niciodată în România”.
„Am toată familia în România, nu pot să rămân în USA numai pentru carieră. Cred că lumea se plânge prea mult în România; eu nu vreau să plec şi să nu mă mai întorc deloc” – Radu Marin
