Ajunsă pe mânuşa băiatului , buburuza se sperie şi vru să zboare, dar în acel moment copilul o prinse de aripi vrând să i le smulgă pentru colecţia lui…
– Nu, te rog, dă-mi drumul !
– Asta nu am să o fac ! -sunt foarte valoroase aripile acestea , zise băiatul pe nume Dănuţ .
– Ba, ai s-o laşi în pace ! -interveni Mirela. Biata de ea….nu vezi, că e doar un gândăcel lipsit de apărare ?
După ce luă buburuza în mainile ei mici şi fine (delicate) o întrebă ce căuta acolo…
-Dragă buburuză, ce făceai acolo ?
– M-a adus o briză de vânt… căutam sa aflu care e rostul meu pe lume…
– Şi, unde crezi că poţi găsi răspunsul ?
– La mare departare, dincolo de apus este Tărâmul Magic unde toate devin realitate, minciunile se transformă în adevăr, florile nu mor şi toată lumea are acolo un rost. M-am gândit că m-ar putea ajuta regina Tărâmului Magic pe care o cheamă Rozalia .
-Bine. Te ajut eu să o găseşti!
Merseră luni întregi, dar parcă erau tot mai departe de Tărâmul Magic. Rochia Mirelei era ruptă, pantofiorii de lac se murdarisera. Nopţile treceau greu, iar vântul se înteţea din ce în ce mai tare … Părul -blond, al fetiţei era încâlcit cu frunze. Dar, iată că au ajuns! Era un tărâm unde primăvara domnea, soarele strălucea pe cerul albastru, râuri şi cascade în care se oglindea lumina soarelui, animăluţe şi păsări vesele se jucau, inorogii alergau zglobiu, iar în mijloc se afla un castel de diamante. Înăuntrul lui erau mii şi mii de încăperi şi un tron cu totul şi cu totul din diamante roz pe care sedea regina Rozalia.
– Mărită regină, mi-ati putea răspunde la o întrebare ? zise buburuza .
– Sigur, te-ascult.
– Aş vrea să ştiu ce rol am eu pe lume ?
– Dragă buburuză, vezi această floare ?
– Da, e minunată…
– Păi, aşa eşti şi tu…rolul tău e precum cel al florii…tu încânţi privirile oamenilor şi -asemeni ei, vesteşti primăvara şi căldura…
– Acum sunt fericită… m-ati ajutat sa aflu care este menirea mea pe acest pământ…
– Dar tu, fetiţo, ce faci aici ?
– Eu am călăuzit-o pe buburuză până aici…
– Pentru curajul şi bunăvoinţa ta, îţi ofer un cadou…
Atunci, rochia copilei se transformă într-o rochie de prinţesă , pantofiorii erau acum din argint, şi părul mai frumos ca niciodată!
Au plecat împreună, buburuza şi fetiţa care murmura….buburuză , ruză, fericite, prima pentru că şi-a găsit rostul , cealaltă pentru a putut să ajute o fiinţă…
Elev:
Sebastiana JOICALIUC
Liceul Regele Ferdinand –
Sighetu-Marmatiei
Clasa a IV-a A
Institutor : Lidia Truş
