Ne aflăm, noi creştinii ortodocşi, într-o perioadă de pregătire spirituală pentru întâmpinarea celui mai mare praznic din cuprinsul anului bisericesc şi anume Învierea Domnului.
Postul Sfintelor Paşti sau a Păresimilor este cel mai lung post de 40 de zile, în care prin jertfa noastră proprie, prin renunţarea la unele mâncăruri şi pofte trupeşti, şi printr-un program liturgic mai aprofundat încercăm să ajungem la unirea reală cu Hristos în Sfânta Zi a Învierii Sale.
Spuneam că postul este o abţinere de la plăceri trupeşti şi de la unele alimente dar dacă nu sunt încununate de rugăciune, postul se transformă într-o dietă sau regim alimentar, pierzându-şi semnificaţia spirituală şi se pare că tot mai mulţi oameni practică această dietă sub sigla postului.
Cine trebuie şi cine nu trebuie să ţină post? Este o întrtebare poate nelalocul ei, dar dacă ţinem seama de tot felul de practici ale postului care nu sunt în rânduială cu biserica, suntem datori să spunem cine rebuie să ţină post şi cine nu. Postul este ţinut de tot creştinul care este sănătos cu excepţia copiilor şi a bolnavilor care sunt scutiţi de post datorită medicaţiei care cere un alt ritm alimentar.
Într-o lume în care lupta pentru înavuţire personală persistă, într-o lume în care frica de Dumnezeu a dispărut, într-o lume desacralizată şi secularizată, e greu să-ţi menţi dreapta credinţă neatinsă de influenţele exerioare ale manipulării omului, e greu să lupţi cu toate plăcerile şi ispitele lumii acesteia dar marea grijă de oameni a lui Dumnezeu veghează şi ori de câte ori simţim că nu mai putem lupta o putere dumnezeiască ne ajută să mergem mai departe chiar şi în privinţa postului.
Rugăciunea încununată cu postul este jertfa cea mai de preţ pe care o poate oferii omul lui Dumnezeu pentru darul pe care l-am primit de la Creatorul lumii şi anume mîntuirea.
Postul, spuneam este un urcuşi duhovnicesc spre desăvâtşirea omului în Dumnezeu prin împărtăşirea cu Sfintele şi Preacuratele Taine adică, cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Sfinţi părinţi ai Bisericii vorbesc despre post ca despre o jertfă îndulcită a bunătăţii divine, de fapt când ţinem post să nu ne lăudăm că noi îl ţinem, căci prin ajutorul lui Dumnezeu îl ţinem.
Să avem nădejdea că acest Post al Paştilor ne va duce mai aproape de Dumnezeu şi ne va face mai buni mai îngăduitori, mai credincioşi şi mai deschişi şi iubitori uni faţă de alţii că doar aşa, curaţi de păcate şi de răutăţi să putem să ne unim real cu Hristos în frumoasa noapte a Învierii, invăţănd din toate acestea că cea mai mare bucurie a postului este iertarea pe care o primim unii de la alţii şi de la Dumnezeu.
Post cu folos!
Mrd Paul Krizner
