Înţelesul sintagmei (expresiei), stat de drept semnifică pe de-o parte, existenţa unor autorităţi de stat, care: în primul rând sunt inamovibile, adică nu pot fi transferate, înlocuite. În al doilea rând sunt separate, adică independente una de cealaltă: legislativă (parlamentul, consiliile judeţene, municipale, locale.), executivă (guvern, ministere, regii naţionale, prefecturi, etc.), judecătorească (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curţi de Apel, Tribunale, Judecătorii, Parchet General, Parchete de pe lângă Curţile de Apel, de pe lângă tribunale, de pe lângă judecătorii.) În al treilea rând sunt descentralizate, adică le este oferită personalitatea unui cumul de suveranitate, inamovibilitate şi separaţie pe orizontală.
…majoritatea cetăţenilor, trăim într-un stat care nu numai că nu ne respectă, dar chiar ne duşmăneşte!
Pe de altă parte, dar nu în ultimă instanţă statul de drept oferă cetăţeanului său un confort existenţial -drept natural-, ca realitate fundamentală a unor libertăţi (în educaţie, în pace socială, economică, politică, în discriminările pozitive, etc.), obţinând din partea cetăţeanului loialitate şi sacrificiu. Acestea apreciază coeficientul de suveranitate al statului. Suveranitatea şi vitalitatea sunt valori fundamentale ale unui stat. În plan intern şi internaţional, deopotrivă! ( În contextul aderării la structurile internaţionale, o parte din suveranitatea statului este cedată în mod deliberat şi devine parte a suveranităţii uniunii create.) Şi de acest CONFORT EXISTENŢIAL duce lipsă cetăţeanul român. Fie etnic minoritar, sau de neam majoritar. După 15 ani de sacrificii -Doamne cât de repede ne trecem pe pământ!-, majoritatea cetăţenilor, trăim într-un stat –unitar naţional PSD-, care nu numai că nu ne respectă, dar chiar ne duşmăneşte! Ceea ce este extrem de grav! Tot atât de grav, mai grav, mult mai grav este că: statul român îşi sleieşte suveranitatea!
Sleirea suveranităţii interne este o consecinţă a:
- crizei de identitate individuală,
La etajul superior, exemplul cel mai eclatant este ION ILIESCU. Un crochiu cât de cât „de caracter” al fostului preşedinte reţine în memoria tuşei următoarele:…„a întinat valorile socialismului”,.. „ai venit să-mi bagi sula-n coaste”,… „nu ne vindem ţara”,.. „de ce zbieri, măi animalule”… „despot înţelept”,… „noi nu cerem mila occidentului”, dar şi tentele de culoare oferite de episoadele MS Mihai I, Guest, etc.
Cel mai notoriu traseist local este Vasile Ciolpan. Portretul „la minut” al onorabilului fost vice, fost primar, fost liberal, fost social-democrat, este la îndemâna oricărui amator. De statistici,…
La parterul, sau subsolul societăţii, goana după mâncare şi bani vitalizează la români instincte primare, iar pentru socializarea acestora recuperarea dictaturii va fi o necesitate.
- crizei de identitate doctrinară a partidelor.
Redistribuirea autoritară a veniturilor, iniţiativa particulară în economie, deşi sunt specifice liberalismului au fost „implementate” în programele electorale şi de guvernare a PSD, fost PDSR, fost FSN, fost PCR. În astfel condiţii apariţia „baronilor” era inevitabilă, determinarea obiectivă a lor este aceea de „mutanţi” ai acestui „hormon politic”, chiar dacă percepţia cetăţeanului de rând le oferă calificativul -subiectiv-, de „corupţi”.
Crizele de isterie naţionalistă, transmise chiar în interiorul Palatului Victoria, au consecinţe negative nu numai la adresa concordiei inter-etnice, confesionale, sau chiar naţionale, dar contribuie la o percepţie internaţională nedreaptă faţă de cetăţeanul român, catalogat ba ţigan, ba antisemit, ba antimaghiar, chiar şi antiromân.
Lipsa de încredere a cetăţeanului faţă de putere, justiţie, propria viaţă, sleieşte vitalitatea statului şi, implicit şi suveranitatea acestuia. Pentru ca n-o păţim precum peştii care află de existenţa apei abia când se zbat pe uscat, trebuie să nu mai votăm în favoarea statului PSD şi a mutanţilor politici pe care i-a generat.
