In pasalacul lui „nenea Nelu” muritorii traiau in vieti paralele. Unii, putini la numar, isi pastrau conditia de fiinte aerobe. Camarila „emanatilor” respira in spatiile ozonate, metabolizand nestingherita. In zonele bine oxigenate, reactiile de „decarboxilare” si „fosforilare” -adica de incorporare a energiilor necesare unui trai lipsit de griji-, se desfasurau cu o naturalete invidiata numai de catre… „o parte a presei”. La bordura lumii aerobe, se găseau fiinte a caror nutritie -mixotrofa-, e caracteristica caracterelor parazite si semiparazite. O categorie definita, tot de „gura lumii”, a baronilor si reperata in mai toate formatiunile politice. Ceva era putred in intreg pasalacul. Formele organice, grupurile de vietuitoare puneau in evidenta, tot mai accentuat, mucegaiul unei vieti a carei filogenie indica o respiratie anaeroba.
Unui curios in ce priveste istoria ultimilor 15 ani, nu are cum să nu i se releve alteritatea personajelor aflate acum la varful piramidei politice a Romaniei. Traian Basescu poseda toate datele unui pirat. Al apelor politicii. Talia, infatisarea, privirea usor piezisa, dar ferma, amintesc de celebrul Barbarossa. Hajreddin, cel care i-a invins pe spanioli, gonindu-i din Alger. Aidoma „roscatului”, Basescu a pus pe fuga, in toate incursiunile sale, ambarcatiuni politice cu pescaj inferior, care se tot invarteau in apele politicii romanesti, in cautarea acelor golfuri ce ascundeau prada regimului comunist. „Piroga” lui Victor a fost pur si simplu sparta de forţa -politica-, cu care a izbit Basescu. Fostul lider de sindicat, dupa confruntarea cu ministrul transporturilor, s-a ales cu o fata -politica-, atat de ciobita incat nici oglinda de partid n-a mai focalizat-o. Batalia de la Victoria cu Victor a fost pentru Basescu un exercitiu prin care si-a convins camarazii asupra necesitatii de a captura o nava pe masura talentului sau politic.
Victoria impotriva lui Petre Roman a pus capat perioadei romantice a carierei politice a lui Traian Basescu. Prin abordarea presedintiei PD el obtinea o nava cu un pescaj care admitea echiparea cu armamentul greu necesar obtinerii suprematiei in apele politicii romanesti. Sederea in golful primariei Bucurestilor i-a oferit lui Traian Basescu nu numai timpul necesar studierii fiecarui adversar, flotelor de care dispuneau acestia, dar si un ragaz in vederea primenirii echipajului la a carei comanda era. Sosirea lui Cosmin Gusa la bordul caravelei PD nu a fost intamplatoare, dar nici premeditata. Ci, pur şi simplu, fireasca. Precum prezenta in orice port, fie el politic, nu numai a curvelor, scandalagiilor, familiilor asteptand venirea celor de pe mare, dar si a micimanilor, matrozilor, sau chiar a unor capitani ramasi fara corabie. Intrat in posesia unui sextant mult mai performant, Basescu a calculat cu exactitate distanta pana la Palatul Cotroceni. Vantul prielnic i-a scurtat această distantă. Si, iată-l Presedinte al Romaniei! ( Studiul campaniei electorale a lui Basescu merita efortul celor interesati in deprinderea „marinariei politice”, cu observatia că simptomatologia a demonstrat deviationismul de care suferă clasa politica romanească.) Cum spuneam, este greu sa nu remarci alteritatea noului sef al statului.
Presedintele Traian Basescu demonstreaza -in premiera in viaţa politica a tarii-, prezenta unei vointe politice exprimata la cel mai inalt nivel! Este prima conditie ca in Romania sa fie schimbata calitatea vietii. Ca intreaga populatie sa respire! Aerul. Necesar unei metabolizari (si) a acestei poveri, care este libertatea. Vointa politica a lui Traian Basescu face diferenta specifica intre pasalacul lui „nenea Nelu” si „Romania Pitoreasca” la care ravneste Europa Unita! Pentru ca toti romanii sa traiasca „aerob” este necesara si vointa individuala a fiecaruia, de a parasi colectiv zona cavernoasa a respiratiei anaerobe. Europa nu are nevoie de atata drojdie, fiinte parazitare si bacterii specifice pesterilor, grotelor „pasalacului” pesedist a lui Ion Iliescu! Fiecare dintre noi trebuie sa deschida ferestrele propriei sale constiinte, care locuieste trupul de patrie al oricarui cetatean. Chiar si celor certati cu legea le este cerut efortul de a-si croi o alta dimensiune sociala. Nici miliardele de dolari, nici paradisul unor locatii ale exilului, nu pot oferi cuiva, altceva decat iluzia vietii. Cine l-a citit pe Faust al lui Goethe a inţeles ca orice pariu incheiat de diavol cu oricare dintre oameni va fi pierdut. De catre Mefistofel.
Romania trebuie guvernata prin lege. Nu prin Ordonante de Urgenta -OU-, elaborate mai mult sau mai putin transparent. Si premierul Tariceanu „simte” asta. Avem nevoie urgenta de legi pentru a reforma intreaga noastră viata. Cu atat mai mult, cu cat justitia, invaţamantul, economia si finantele au fost „virusate”, murdarite, din interior. Nimeni nu a venit din afara, sau de afara, pentru a le compromite, a le goli de sens. Legea lustratiei este necesara. Ca mesaj politic. In lipsa acesteia vor fi putini -poate, chiar, doar fraierii-, care isi vor impune drept comportament social asumarea responsabilitatii, principiu fundamental al democraţiei si statului de drept! Chiar daca nu vom afla mare lucru, caci fiecare dintre noi stie, ca „a fost turnat”, castigul va fi: clopul ridicat de pe matza, ce soareci va prinde iar. E datoria fiecarui cetatean roman, locuind in propria-i tara ori, in chiria alteia, de a cere imperios, constiintei sale, autoritatilor institutionalizate ale statului roman, intrarea in legile comunitare fara nici o exceptie. De a cere, cu puterea de care dispune intreaga sa fiinta, dreptul la munca civilizata! Astfel, fiecare isi va putea plati costurile metabolismului sau, al familiei in care traieste. Iar Romania factura de aderare.
Singur, in ciuda exceptionalei sale vointe politice, Traian Basescu va claca!
Mircea Serban
