Evoluţia dosarului
Declaraţia Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului
Noi, membrii Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului (care va cuprinde pe toţi cei ce aderă la prezentul document, comunicându-şi suportul la adresa: mesaje@procesulcomunismului.com sau Căsuţa poştală nr. 69, oficiul postal 5, Bucureşti), comitet constituit în urma Apelului pentru înfiinţare (1) publicat la 8 mai 2006- susţinem plîngerea penală (2) depusă în dosarul 35P/2006 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia Parchetelor Militare Bucuresti la 31 iulie 2006, pe care o vom întări şi prin acţiuni individuale (trimise pe adresa parchetului: Bv Libertăţii, 12-14, sector 4 Bucuresti) şi semnăm Sentinţa Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului (3) pronunţată la 3 August 2006.
Documentele pe care ni le asumăm prin această declaraţie(redactate de Ioan Roşca):
1. Apel pentru înfiinţarea Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului
2. Plingere penală propusă de Comitetul de Reprezentare a Victimelor Comunismului
3. Sentinţa Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului
Printre membrii semnatari, deocamdată:
Grigore CARAZA – fost deţinut politic, 21 de ani de închisoare(http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/gcaraza/aiud/default.asp.htm
Cicerone IONIŢOIU, fost deţinut politic, autor a numeroase cărţi de analize şi mărturii(http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/default.asp.htm)
Remus RADINA – fost deţinut politic http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rradina/default.asp.htm
Gavril VATAMANIUC – luptător în rezistenţa din munţi, fost deţinut politic
Explicaţia structurii spaţiului
Arhiva de documente – conţine versiunea electronică a unor mărturii, analize, pledoarii, sau relatări de acţiuni vizînd restabilirea adevărului, înfăptuirea justiţiei şi repararea daunelor pentru crimele comise de comunişti în perioada 1944 – 1989, premeditate între 1921 – 1944 şi finalizate între 1989 – 2006.
Semnale – conţine trimiteri către iniţiative legate de denunţarea şi combaterea crimelor Comunismului, Contrarevoluţiei şi Tranziţiei Criminale (cărti, reviste, instituţii, emisiuni, spaţii Internet, acţiuni, etc.).
Proiecte, forumuri, standuri – trimite spre spaţiul de dialog tematic (organizat în zece sectoare) de la adresa www.piatauniversitatii.com/forum.
Carte de oaspeţi – redă mesaje de susţinere primite pe adresa mesaje@procesulcomunismului.com.
Sumar cronologic – arată operaţiile de îmbogăţire a spaţiului, făcute în fiecare lună, pentru a permite celor ce revin să consulte ceea ce a apărut nou.
Explicaţia scopului spaţiului, la inaugurare: 2 noiembrie 2004
Un spaţiu Internet pentru promovarea Procesului Comunismului
Procesul comunismului
Acest „spaţiu Internet” (www.ProcesulComunismului.com) va fi dedicat unui proces public, intentat celor care au adoptat comunismul, complotînd contra intereselor României (1917-1944), l-au instalat prin teroare şi genocid (1944-1964), l-au organizat ca pe un lagăr de exploatare, exterminare şi alienare (1964-1989) şi l-au convertit în final într-un capitalism distructiv, pentru a valorifica prada şi a evita judecata (1989-2004-?).
Pînă va fi găsit un termen mai potrivit, putem numi acest îndelungat „politicid”, ale carui faze formează un tot unitar – „comunismul românesc”. Putem numi gruparea care l-a comis – „Oligarhia (Nomenclatura, Puterea, Reţeaua, Mafia, Căpuşa) Comunistă”. Putem desemna demersul civic reparator prin „Procesul Comunismului”. Suntem însa conştienţi că aceste sintagme, atacate continuu de propaganda Mafiei, pot produce confuzii, divergenţe, diversiuni şi confiscări. Noi nu dorim să facem un proces politic al foştilor membri P.C.R., pe care îi considerăm mai curînd victimele unui proces de compromitere în lanţ.
Nu negăm interesul analizelor principiilor comuniste de organizare a societăţii şi strategiilor recomandate de mentorii marxism-leninismului (aplicate „creator” de comuniştii români). Suntem de acord că pot fi găsite explicaţii privind nocivitatea experimentului din Romania şi la acest nivel, teoretic. Dar nu aceasta este preocuparea principală a acestui spaţiu.
Noi vrem să radiografiem o crimă concretă, nu să folosim suferinţele poporului român drept capital în disputele propagandistice dintre doctrinarii „de stînga” şi „de dreapta”, de aiurea. Ne interesează, cît mai concret, cine au fost cei exterminaţi, întemninţati, schinjuiţi, deportaţi, deposedaţi, minţiţi, folosiţi ca sclavi, dezumanizaţi, compromişi moral, alungaţi din ţara lor- şi cine a organizat această monumentală crimă împotriva poporului român.
Lipsa unui „Nurenberg” care să judece la scară internaţională crimele comunismului din Europa de Est, imposibilitatea organizării Procesului într-o Românie aflată încă sub controlul vinovaţilor- reclamă o intervenţie reparatorie.
Cum sa judeci o grupare criminală care controlează puterea – direct sau prin complici – în statul care i-a căzut victimă? Ce să faci dacă nu dispui înca de… dreptatea învingătorului? În aceste condiţii, nu se poate organiza un Proces normal, în care acuzaţii să fie audiaţi de judecatori imparţiali, dispunînd de legi pertinente.
Nu putem însă să ne resemnăm pe poziţii neputinciose, fără a ne prăbuşi moral. Situaţiile inadmisibile trebuie denunţate şi înfruntate, chiar dacă nu dispui de mijloacele de a le rezolva. Datoria de a obţine cele mai bune rezultate în condiţiile date, te obligă la creativitate. De aceea, noi nu vom şovăi în a urca scara: mărturii, pledoarii, dezbateri, soluţii, actiuni reparatorii.
Nu pretindem că încercarea noastră e mai legitimă ca altele şi nu aspirăm ca Procesul Comunismului să fie concentrat aici. Dimpotrivă, respingem monopolizarea temei, salutăm orice efort făcut în aceeaşi direcţie (acelaşi spirit), dorim să sprijinim o activitate larg distribuită, bogată în conţinut şi formă.
Vom fi un spaţiu de informare, reflecţie şi acţiune şi un instrument de promovare (un „portal”) a iniţiativelor (eforturilor, proiectelor) similare, cu care dorim să ne sincronizăm.
Micul bulgăre informaţional, lansat la 2 noiembrie 2004, va evolua continuu, încercînd să contribuie la o avalanşă care să măture resturile unui trecut care nu vrea să treacă, sau nu este lăsat să treacă…
Scopuri
a. Regăsirea bucuriei de a fi
Victoria contrarevoluţiei securisto-comuniste, după 1989, a produs o gravă demoralizare în rîndul celor revoltaţi şi dezamăgiţi.
Pierzîndu-şi credinţa că Binele, Adevărul şi Dreptatea trebuie apărate în orice condiţii şi indiferent de raportul de forţe, mulţi şi-au lăsat corodat axul moral al fiinţei. Suspendaţi în vidul zădărniciei, ei nu mai au acces la bucuria de a trăi frumos, cu lumină în suflet. Am devenit un muşuroi de umbre.
Procesul Comunismului e o mişcare de recuperare existenţială, în care individul sporeşte prin solidaritate. El ne invită să fim întregi, să redevenim oameni vii!
b. Recuperarea adevărului
Cunoaşterea ( inventarierea ) crimelor şi victimelor comunismului. Demnitate prin solidarizare. Lupta cu uitarea, gropar al sensului individual şi colectiv. Respectul faţă de noi, solidarizîndu-ne cu durerea parinţilor noştri. Bucuria unei existenţe mai demne. Respingerea tezei ca românii au suferit un genocid… „secundar”.
c. Educarea tinerilor
Înarmarea noilor generaţii cu o cheie de înţelegere profundă a destinului României. Implicarea lor în judecarea unei crime care le-a determinat prezentul şi care le compromite viitorul. Renaşterea instinctului de dreptate.
d. Lupta cu post-comuniştii
Demascarea esenţei regimului post-decembrist, dedicat ascunderii adevărului, obstrucţionării justiţiei şi exploatării prăzii obţinute ilicit. Denunţarea transformării capitalului torţionar în capital financiar. Eliberarea „democraţiei” româneşti de otrava vinovăţiilor ascunse şi de dominaţia „reţelei privatizate”.
e. Repararea nedreptăţilor
Formularea şi susţinerea unor soluţii reparatorii, materiale şi morale. Orientarea lor către adevăraţii responsabili şi către cei care profită azi de pe urma crimelor, nu către masa poporului român. Opunerea acestei gigantice creanţe colective, faţă de alte revendicări concurente.
f. Înţelegerea fenomenelor
Înţelegerea patologiei politice, revelată de comunism. Extragerea unor învăţături care să călăuzească pe cei care vor să apere democraţia reală de confiscări similare.
g. Sensibilizarea opiniei publice mondiale
Relevarea monstruozităţii nejudecării crimelor comuniste. Plasarea acestui subiect pe masa dezbaterilor politice şi civice contemporane, scoaterea lui din conul de umbră impus de orice interese „geostrategice”.
Etape
a. 1921-1944 (complotul)
E important să observăm activitatea P.C.R. în perioada interbelică, pentru a înţelege contextul venirii sale la putere. Vom putea dovedi astfel premeditarea distrugerii României de către agenţii U.R.S.S. Vom demonstra lipsa circumstanţelor atenuante pentru trădarea naţională comunistă. Pentru a înţelege cine au fost personajele dramei care a urmat, trebuie să readucem la lumină viaţa României pre-comuniste. Altfel, victimele etapei următoare vor pare nişte umbre. Să demontăm teoria comuniştilor că ar fi umplut puşcăriile cu „bandiţi” care „exploatau poporul român”. Cetăţenii exterminaţi sau întemniţaţi au avut vina de a fi în fruntea societăţii românesti, stînd prin asta în calea uzurpatorilor.
b. 1944-1964 (instalarea lagărului prin genocid)
E perioada unei agresiuni feroce asupra tuturor straturilor societăţii (criticată formal pînă şi de Tovarăşi, după 1964 , fără însă să renunţe la cuceririle „etapei”). România a fost transformată într-un lagăr de exterminare, muncă şi alienare. Teroarea şi represiunea generalizată au urmarit „stîrpirea” unei rezistenţe eroice, dusă cu grele jertfe , de cei mai bravi români. Este inadmisibil ca generaţiile actuale să îşi asume teza „laşităţii româneşti” în faţa comunismului, desconsiderînd epopeea tragică a acestei lupte disproporţionate.
Despre această etapă ne vorbesc martorii care s-au „încăpăţînat” să supravieţuiască, pînă dincolo de 1989. Resuscitarea „foştilor deţinuţi politici” este miracolul care a făcut posibilă lansarea Procesului Comunismului. Ei sunt singurele victime care au reuşit pîna acum să se organizeze într-o mişcare coerentă de rememorare, acuzare şi revendicare, în ciuda împotrivirii călăilor şi indiferenţei unei populaţii alienate.
c. 1964-1989 (explotarea lagărului)
Explotarea lagărului, constituit în faza precedentă, s-a făcut sub controlul total al securităţii şi al partidului şi în absenţa oricărui orizont de eliberare. Ea a produs spolierea, umilirea şi degradarea continuă a prizonierilor care, cu puţine excepţii, nu au mai reuşit să supravieţuiască decît supunîndu-se, compromiţîndu-se, „colaborînd”- mai mult sau mai puţin înjositor.
Puţini au putut rezista în această perioadă (dar să nu uităm Valea Jiului, Braşovul şi alte scăpărări de demnitate reprimate nemilos). De aceea, puţini vorbesc astăzi despre ea, ca Paul Goma! Ruşinea violaţilor, jena colaboraţioniştilor, inerţia compromişilor, ambiguitatea amoralilor – întîrzie mărturiile şi inventarul pagubelor, îngreunînd această ramură esenţială a procesului. Despre efectele produse de viaţa în lagăr vor putea vorbi doar cei ce vor avea puterea să-şi asume public postura de victime ale unui proces de compromitere în lanţ.
E important însa să întărim acest cap de acuzare, contracarînd farsa luptei dintre comuniştii „internaţionalişti” şi „naţionalişti” – care încă hipnotizează cetăţenii români. Dacă generaţia prizonierilor domesticiţi ai lagărului nu-şi prezintă revendicările, reţeaua va susţine că a măcelărit spuma Romaniei interbelice doar pentru a face loc clasei proletare, poporului, maselor, intelectualilor progresişti pe care i-ar fi dus în paradis, daca nu apărea „accidentul” din 1989….
d. 1989-azi : „Programul” nescris al dezinstalării comunismului ca sistem
Această etapă de „recoltare”, a demarat prin confiscarea revoluţiei anti-comuniste (plătită cu sînge). A urmat convertirea paznicilor lagărului în „oameni de afaceri”, care au acaparat sau distrus întreaga avuţie „colectivă” produsă de vechii lor prizonieri. Valorificarea prăzii smulse timp de 50 de ani poporului român, astuparea urmelor şi împiedicarea judecăţii şi reparaţiilor, formează „programul” nescris al dezinstalării comunismului ca sistem şi trecerii la o explotare „capitalistă”, monopolizată de aceeaşi Reţea, convertită.
„Post-comunismul” nu are deci doar un carcater de injustiţie faţă de trecut. Menţinînd aceeaşi Mafie-Căpuşă la cîrma României, el a distrus şansele de emancipare a victimei. În loc să se bucure de căderea lanţurilor, populaţia, aruncată de jaful post-comunist în cea mai cumplită mizerie, a ajuns să-şi regrete libertatea. Asfel a devenit parte vătămată generaţia tînără: prădata, minţită, descurajată, silită să-şi părăsească ţara. Păgubiţii post-decembrişti trebuie ajutaţi să-şi formuleze revendicările specifice şi să se implice într-un proces al comunismului care ESTE ŞI AL LOR , pentru că este vorba de aceiaşi criminali!
1 noiembrie 2004
Ioan Rosca
participant la revoluţia pornită în anul 1989; „golan” în Piaţa Universităţii
exilat, iniţiatorul acestui spaţiu
Metodologia proiectului
Dorim o abordare istorică, longitudinală. Ne propunem să dovedim continuitatea unei agresiuni pregătită încă din interbelic, impusă de o armată de ocupaţie, spoliind poporul român închis în lagăr – în numele instalarii comunismului – şi valorificîndu-şi în final prada – în numele dezinstalării lui. Tovaraşii „ilegalişti”, deveniţi agenţi stalinişti, deveniţi securişti-naţionalişti, deveniţi patroni capitalişti- trebuie să fie denunţaţi de cele patru generaţii de români, călcate în picioare. Cele patru pledoarii trebuie să-şi respecte specificitatea, lămurindu-şi fenomenele caracteristice etapei, inventariindu-şi pagubele, definindu-şi capetele de acuzare şi revendicările proprii. Fiecare, cu rechizitoriul ei. Dar toate, înfraţite pe banca acuzării
Problematica fenomenului
Vom stabili progresiv geografia problematicii la care vor face referinţă textele din acest spatiu. Ea va cuprinde probabil rubrici mari ca:
– crime, torturi, încarcerări, agresiuni contra persoanei;
– terorizare, şantaj, compromitere, infracţiuni contra demnităţii;
– tîlhării, confiscări, infracţiuni contra avutului personal;
– distrugeri economice, infracţiuni contra economiei naţionale;
– atacarea bisericii, educaţiei, sănătăţii, armatei, etc.
– trădarea intereselor nationale;
– dezinformare, intoxicare ideologică, alienare morală şi spirituală;
– jefuirea proprietăţii colective (dupa contra-revoluţia post-comunistă);
– etc.
În interiorul lor, vom detalia fiecare aspect, fiecare efect, fiecare agent.
Fazele şi evoluţia procesului
Prima fază (treaptă) a procesului va fi dedicată organizării documentelor şi mărturiilor pe baza cărora se poate formula rechizitoriul. Vom încerca să prezentăm cititorilor o parte din relatările pe care victimele comunismului românesc au reuşit să le facă publice. Acolo unde nu vom putea publica textele complete (apărute în alt cadru: publicaţii, filme, spaţii internet) vom include extrase expresive, comentarii sau măcar trimiteri bibliografice.
Incepem, nu intimplator, cu fondul lucrărilor redactate de-a lungul timpului de Cicerone Ioniţoiu, omul care şi-a dedicat întreaga viaţă pregătirii unui proces… veşnic amînat. Domnul C. Ionitoiu inaugureaza acest spaţiu de la Paris, unde este încă exilat, la 2 noiembrie 2004.
Sperăm că lectura textelor lui Cicerone Ioniţoiu ne va scuti de polemici privind pertinenţa acestei iniţiative. Doar citeva pagini, citite la intimplare, din dictionarul „Victimele terorii comuniste”, l-au făcut pe autorul acestei introduceri să se ruşineze că obosise luptînd împotriva monstruoasei tăceri. Suntem convinşi că ele vor avea un efect puternic asupra celor care, din lipsă de informare, nu au înţeles încă „obsesia judecării comunismului”.
Pentru comentarii şi interpretări, mai avem timp. Critică este acum dispariţia ultimilor martori, care se duc în mormînt cu impresia că urmaşilor lor „pragmatici” nu le pasă de modul în care a fost sugrumat destinul Romaniei! Cine poate evalua gravitatea acestei trădări, efectele acestui păcat?
Pentru a evita ca speculaţiile savante să înlocuiască munca de strîngere a datelor, vom întîrzia celelalte faze (Analiză, Dezbateri, Măsuri)- pînă cînd vom organiza un strat solid de mărturii. Putem însă semnala de la început Pledoariile, Dezbaterile sau Măsurile- găzduite în alte spaţii.
Mărturii, vom putea apoi dezvolta secţiunea (faza) „Analize şi pledoarii”, dedicată formulării rechizitoriului. Vor fi invitaţi cei care pot sintetiza actul de acuzare.
După o perioadă de consolidare a sistemului mărturii-pledoarii, va fi lansată faza „Dezbateri”. In această secţiune va avea loc „Procesul”, într-o formă pe care o vom stabili la momentul oportun. Forumurile de dialog public şi mesele rotunde, moderate de „judecători de conştiinţă civică”, nu vor lipsi din panoplia mijloacelor.
Ultima fază, „Masuri reparatorii” va sprijini realizarea propunerilor de soluţii: popularizarea pe scară largă (presă, televiziune, scoală) a abuzurilor savîrşite, organizarea unor procese reale (alimentate cu dosarele gata pregătite), condamnarea oficială a regimului comunist, legiferarea şi înăsprirea punctului 8 al declaraţiei de la Timişoara, despăgubirea victimelor, confiscarea unor averi care au la rădăcină jaful comunist, etc.
Pragmatism în apărarea moralităţii
Ştim că revolta împotriva abuzurilor comunismului este în primul rînd morală.
Stim că principala recuperare urmărită de victime este a adevărului, dreptăţii şi sensului vieţii lor.
Suntem conştienţi că pretenţiile de despăgubiri materiale, provocînd obstacole majore, stimulînd calcule meschine şi putînd fi deturnate – pot compromite cauza judecarii comunismului. Prudenţa este deci de rigoare.
Dar a renunţa la contabilizarea datoriilor vinovaţilor faţă de victime şi enunţarea măsurilor de reparaţie, înseamnă a priva acţiunea de un motor esenţial, de a o condamna la sterilitate. Nu putem provoca pe cei care încă nu s-au implicat în Proces, la o bătălie care cere multă insistenţă, fără a le pune în faţă obiective concrete. De ce ar participa un om hăituit de nevoile zilnice la un protest colectiv, lipsit de ţeluri concrete?
Moralitatea e scopul, dar pragmatismul poate să ofere un mijloc.
De aceea, nu vizăm doar un Proces simbolic al Comunismului! Nu vrem doar să înţelegem şi să explicăm un fenomen. Vrem să atacăm şi ghemul încîlcit al problemei reparaţiei.
Am putea porni de la 22 decembrie 1989.
Să vedem care era postura fiecaruia în acel moment şi care era averea strînsă prin muncă forţată în lagărul românesc. Să facem inventarul tuturor bunurilor şi fondurilor (cărora li s-au cam pierdut urma).
Apoi, să coborîm în timp, şi să vedem cum s-a făcut această avere colectivă. Cine, de cine, cum şi cît a fost păgubit, deposedat, umilit, reprimat. Să facem inventarul crucilor şi anilor de puşcărie. Apoi, pe cel al proprietăţilor confiscate. Apoi, pe cel al anilor de muncă forţată, plătită mizerabil. Apoi, pe cel al daunelor biologice, intelectuale şi morale. Al distrugerilor culturale ireparabile. Al vieţilor întunecate. Al exilurilor penibile.
În paralel, să stabilim geografia exacta a aparatului de represiune, ca să reperăm responsabilii. Să urmărim cîştigurile realizate de Activişti, Securişti şi Profitori- din activitatea lor criminală. Nu putem plăti pensii la torţionari !
Apoi, să urcăm în timp, să căutăm urma fiecărei picături din avuţia naţională (întreprinderi, păduri, pamînt, utilaje, bani, etc.) acaparate sau distruse de Reţea dupa 22 decembrie. Să inventariem procesele ilicite sau distrugatoare de „privatizare tovărăşească”: pseudo-licitaţii, pseudo-contracte, pseudo-evaluări, pseudo-administrare, pseudo-creditări, pseudo-procese, pseudo-legi. Trebuie să revelăm procesul de acaparare privată a prăzii stoarse de comunism poporului român prizonier.
În clipa în care vom dispune de aceste inventare, vom putea pronunţa propuneri concrete de reparaţie, pe principiul elementar de drept: de la cei vinovaţi spre cei păgubiţi! Despăgubirile se obţin de la faptaş, nu de la un terţ care nu are nici o legatură cu crima, nici o creanţă de onorat.
Setea recuperărilor i-a facut pe unii să nu observe imoralitatea reparaţiilor făcute din buget, care permite Reţelei ca, în loc să plăteasca ea penalităţile pe care le datorează, să-şi cumpere liniştea pe bani publici (deci din buzunarele unei populaţii dusă la sapă de lemn). Victimele acestor pseudo-reparaţii, sunt prinse într-o tehnica de compromitere de tip Piteşti: devin vinovaţi faţă de noii păgubiţi. Victime plătind daune altor victime…. Dar nu e prea tîrziu ca statul român să recupereze de la cine trebuie, pierderile „reparaţiilor” abuzive.
De aceea este necesară acea contabilitate la care mă refeream mai sus, pe care noi încă nu am facut-o. Pentru că ne este frică. Sau ruşine. Sau lehamite.
E foarte posibil ca incendiul revendicărilor legitime să nu poată fi stins din fondul ce va putea fi confiscat vinovaţilor, din cauza rezistenţelor, complicităţilor şi trădărilor previzibile.
Dar această enormă creanţă, explicitată public, va surpa legitimitatea „afacerilor” „baronilor” îmbogăţiţi prin jefuirea avuţiei colective. Procesul „meschin” de clarificare descris mai sus, are deci un rezultat moral.
În plus, dacă uriaşa datorie a Activiştilor, Securiştilor şi Excrocilor faţă de TOATE victimele comunismului va fi scoasă din ceaţă, ea va stînjeni deturnările tenebroase din avuţia naţională. Plăţile făcute din buget pentru cine ştie ce reparaţii, prin solidarizarea statului cu cine ştie ce vinovaţi, trebuie să se ciocnească de principiul creanţierului de maximă legitimitate: poporul român martirizat.
Perspectiva internaţională
Vom demara cu documente scrise, mai ales, in limba română. Nu dorim însă ca această dezbatere să ramîna „în familie”. Un scop major al acestui spaţiu este să sensibilizeze opinia publică internaţională faţă de problematica genocidului comunist şi a dificultăţilor pe care le întîmpină necesarul Proces al Comunismului. Vom face deci tot ce putem ca, pe baza materialelor prezentate, să provocăm la discuţii de fond personalităţi din lumea întreagă, reprezentînd doctrine, grupări şi mişcări politice variate.
Pentru a reuşi aceasta, avem nevoie de sprijin în traducerea textelor expuse, în limbi de circulaţie intrenaţională: engleza, franceza, spaniola, etc. Rugăm pe cei care vor să contribuie, traducînd un document afişat deja în spaţiul nostru, să ne scrie întîi, semnalîndu-ne intenţia la adresa contributii@ProcesulComunismului.com . Dupa ce vom confirma oportunitatea traducerii, ne vor putea trimite traduceri, pe care le vom arhiva un timp (semnalîndu-le însă existenţa în dreptul originalului românesc publicat). Cînd vom dispune de suficient material, vom lansa versiunea multi-lingvă a acestui spaţiu şi vom demara pe baza ei dezbaterile internaţionale.
1 noiembrie 2004
Ioan Rosca, Cercetator ştiinţific, dr. în educaţie
dorind lămurirea şi explicarea fenomenului comunismului
Organizarea blocului de informaţii
Atomul de bază al acestui „portal” coagulator va fi semnalul bibliografic (notiţa, trimiterea, fisa).
El poate indica entităţi variate: cărţi, articole de reviste, comunicări în conferinţe, înregistrări audio sau video, evenimente, etc.).
Miezul semnalului va fi compus dintr-un scurt text descriptiv (titlu, autor, adresă, etc.)
În plus, pot exista cîmpuri care să caracterizeze („indexeze”) entitatea semnalată, în raport cu clasificările explicate mai sus (etapele crimei, fazele procesului, problematica abordată).
Unele semnale pot fi îmbogăţite cu adnotări (rezumate, comentarii, introduceri, analize, etc.). Altele, vor avea ataşate un extras din documentul semnalat. Atunci cînd va fi posibil, întregul document va fi însoţit de fişa lui descriptivă. În fine, anumite documente vor avea alăturate traduceri în diverse limbi.
Grupurile de semnale formînd un tot unitar, conform anumitor criterii vor constitui „colecţiile”.
Toate semnalele cuprinse în spaţiul nostru vor compune o „bază de date bibliografice”. Explorarea acestei sinteze va putea fi făcută în două feluri:
– cu ajutorul unei interfeţe de căutare, care va permite fiecărui cititor să formuleze cereri de genul: ” vreau lista tuturor semnalelor dispunind de adnotări, dedicate mărturiilor, vizînd etapa 1964-1989, atingînd problema distrugerii tărănimii”;
– cu ajutorul unei interfeţe de „navigare”, înaintînd într-un catalog organizat pe criteriile amintite mai sus: treapta procesului, etapa crimei, problematica urmarită.
Precizăm că aceste facilităţi de reperaj şi navigare vor fi introduse numai dupa ce blocul de semnale şi documente va fi suficient de masiv pentru a justifica efortul de organizare structurată şi după ce vor fi definite riguros criteriile de indexare.
Astfel va fi realizat serviciul de „orientare informaţională” de care pot profita toţi cei care vor să propage sau să caute informaţii utile despre Procesul Comunismului. Sperăm ca acest aspect coagulant va motiva pe cei care vor să-şi conserve identitatea şi autonomia, facînd totuşi parte dintr-un front unitar. Vom desena o hartă a Procesului Distribuit al Comunismului, reperat în reviste, cărţi, alte spaţii de judecată, realizat de către persoane, asociaţii, partide, mişcări şi curente cu preocupări similare cu ale noastre. Sperăm la reciprocitate. Prin solidaritate şi coordonare putem deveni un furnicar inter-operant, greu de stăvilit.
Biblioteca de semnale va fi îmbogăţită continuu. Nu dăm încă o adresă poştală, pentru că nu putem asigura munca masivă de prelucrare a unor manuscrise, benzi sau surse tipărite, pentru obtinerea formatului electronic. Rugăm pe toţi cei care vor să contribuie la această extensie să ne trimită, pe adresa: contributii@ProcesulComunismului.com ,documente deja prelucrate electronic (avînd grijă să obţină acordul autorilor sau al editurii, în cazul folosirii unor surse publicate). Primim desigur şi extrase, comentarii sau trimiteri.
Forme de comunicare
a. Centru documentar (comunicare în masă)
Expune semnale (trimiteri, adnotari, extrase, documente, traduceri) conform criteriilor de organizare explicate mai sus. Semnalele (sau colecţiile) sunt propuse prin email sau poştă, sunt validate de administratorul spaţiului şi depuse la locul corespunzător.
b. Grupurile de dezbatere (comunicare asincronă)
Administratorul (eventual la sugestia unui cititor) deschide un nou subiect de analiză, avînd un obiectiv bine precizat şi un responsabil (moderator) . Cei ce vor să participe la respectiva dezbatere se înscriu, validaţi de moderator. Membrii grupului propun mesaje. Daca este cazul, unele intervenţii sunt semnalate în baza centrală de informaţii. Moderatorul verifică respectarea tematicii şi normelor fireşti de etică.
c. Întîlniri (comunicare sincronă)
Un responsabil de rubrică, va fixa tema, data şi forma unui eveniment de acest tip şi va lua măsurile necesare pentru pregătirea lui (publicarea programării, anunţarea invitaţilor, etc.)
Va urma derularea evenimentului, la ora fixată.
În cazul conferinţelor, un invitat, ajutat de moderator, va raspunde la întrebările publicului.
În cazul meselor rotunde, invitaţii, ajutaţi de moderator, vor dialoga într-un mod observabil direct de public, sau analizabil ulterior
În cazul dezbaterilor deschise, un moderator va da cuvîntul tuturor celor ce vor să contribuie la tema pusă în discuţie.
Vom amîna aceste forme de comunicare pînă cînd bogăţia centrului documentar va face ca spaţiul nostru sa devină popular, deci să fie un loc natural de întîlnire.
Sprijin, finanţare şi independenţă
Nu urmarim nici un cîstig material prin organizarea acestui spatiu, nu ne bazăm pe nici o subvenţie şi nu suntem sub influenţa nici unei doctrine, instituţii sau formaţiuni. Acţionăm în numele unei obligaţii de conştiinţă.
Ne asteptăm deci ca orice contribuţie: traducerea unui text, semnalarea unei informaţii, alcătuirea unui comentariu, pregătirea unui extras sau document integral în format electronic, obţinerea acordului pentru publicarea lui, redactarea de texte proprii, participarea la dezbateri, administrare, etc., să fie un act asumat de voluntariat, făcut în numele „cauzei”.
Vom recomanda însă cititorilor cumpărarea surselor semnalate (cărţi, casete, etc.) pentru a răsplăti abnegaţia celor ce le-au trăit, scris sau editat, în condiţii deseori ingrate. Vom publica adresele de la care se pot comanda originalele textelor replicate de noi, ca multumire pentru amabilitatea editurilor sau a autorilor care ni le-au pus la dispoziţie.
Acest spaţiu nu poate fi confiscat, va ramîne fidel obiectivelor sale. Orice eventuale donaţii, făcute pentru a sprijini munca şi cheltuielile celor implicaţi în organizare, vor trebui făcute ştiind că nu pot antrena nici o influenţă asupra conţinutului.
Nu vom intra în polemici privind pertinenţa activităţii noastre.
Primim însă bucuroşi:
-mesaje publice de susţinere, pe adresa: mesaje@ProcesulComunismului.com. Vom afişa unele mesaje în cartea noastră de oaspeţi.
-oferte de colaborare şi propuneri de ameliorare, pe adresa: contributii@ProcesulComunismului.com
