Să-l găseşti pe primul soţ al Mihaelei Rădulescu nu e un lucru uşor, mai ales că diva a trecut intotdeauna rapid şi romanţat peste amintirea primei căsnicii, de pe urma căreia a rămas doar cu numele. Să-l găseşti pe Bogdan, dar şi să reuşeşti să obţii un interviu cu el, deja e altceva, pentru că este prima dată, la peste 20 de ani de la intersecţia lui cu Mihaela, când acesta mărturiseşte totul în presă. În exclusivitate pentru Libertatea, Bogdan Rădulescu, bărbatul care i-a dat numele Mihaelei, a acceptat să dezvăluie întâmplări neştiute din scurta lor căsnicie. Stăpân pe sine şi pe situaţie, cu amintirile intacte şi încă vii, Bogdan povesteşte, în rândurile ce urmează, începuturile relaţiei cu Mihaela Rădulescu.
Libertatea: De ce n-ai apărut niciodată în presă?
Bogdan Rădulescu: Am evitat să apar până acum pentru că nu m-a interesat să vorbesc despre mine şi Mihaela. A fost alegerea mea, mai ales că, într-o vreme, s-au scris multe prostii şi minciuni despre mine.
Vorbeşte-ne puţin despre tine, că tot nu te ştie lumea.
Bucureştean, 41 de ani, zodia Leului, 1,90 m înălţime, 113 kilograme. Am avut şi 130, dar am mai dat jos, că nu se mai putea (râde). În rest, am o viaţă liniştită, de bărbat singur, nu-mi lipseşte nimic, dar am muncit pentru asta.
Unde ai muncit?
Pe unde a fost cazul. După 1990, de exemplu, am fost distribuitor Murfatlar, aşa că făceam bani frumoşi. Când n-a mai ţinut treaba, m-am dus la o firmă de băuturi răcoritoare, am făcut cursuri de marketing prin străinătate, la Viena, şi a început să-mi placă. Mi-au prins bine cursurile de atunci, şi acum îmi mai folosesc. De câţiva ani buni am firma mea, prin care distribui îngheţată. Firma mea, banii mei, visurile mele.
Cu Mihaela cum te-ai cunoscut?
Prima dată la Piatra Neamţ, cu vreo doi ani înainte de Revoluţie. Ea e născută acolo, eu aveam un unchi bun la Piatra, oraşul e mic, aşa că n-a fost prea greu să ne întâlnim. Eu eram student în Bucureşti, la IEFS, la sport, ea voia să facă aceeaşi facultate. Aşa că am convins- o să vină în Bucureşti şi să dea examen de admitere. Din păcate, prima dată a căzut, că n-a învăţat nimic.
Deja era ceva între voi doi?
Eu aşa zic , mai ales că m- a m oferit s-o şi meditez. Plus că stătea la mine acasă, undeva în spatele Pieţei Romane. Eu sunt singur la părinţi şi aveam o vilă cu demisol şi etaj, aşa că era loc destul. Meditaţiile le-am făcut mai mult la anatomie, cea mai grea materie, unde, dacă nu ştiai, erai terminat. Până la urmă, şi cu ajutorul meu, Mihaela a intrat şi ea la IEFS.
Cum s-a ajuns la căsătorie?
Ai mei insistau. Mama, de fapt, a fost cea care îmi tot zicea să nu-mi bat joc de fată, că n-am adus-o degeaba la noi în casă, chestii deastea… Eu şi Mihaela nu voiam să ne căsătorim, dar nici n-am fost împotriva ideii.
Când, unde şi cum s-a petrecut totul?
Prin 1988, la Primăria sectorului 1, fără mare tam-tam. Eu aveam 20 de ani, Mihaela 19, ce ştiam noi atunci? Nici u
nuia dintre noi nu-i plăceau nunţile, ba chiar eu aveam şi am oroare de ele, mi se par un fel de ţigănii teribile. Am făcut un chef cu prietenii apropiaţi, într-un bar aflat la subsol, pe lângă Facultatea de Drept.
Întâlnirea reporterilor Libertăţii cu Bogdan Rădulescu a avut loc într-o cafenea selectă din centrul Bucureştiului şi a durat mai mult de două ore. Bogdan, care locuieşte într-un bloc din Centrul Civic, a venit cu un jeep BMW de ultimă generaţie. A răspuns deschis la toate întrebările Libertăţii, având pretenţia ca doar un singur lucru să nu apară în interviu. I-am respectat rugămintea, am continuat discuţia şi ne-am despărţit aproape prieteni. Bogdan ar mai fi stat la poveşti, dar s-a scuzat, spunând că are de tratat o durere surdă de spate.
