De la „criza” ghiftuiţilor la sărăcia spirituală

Deosebirea dintre omul religios şi omul necredincios stă în aceea că primul trăieşte pentru a-şi asigura un viitor -veşnicia, iar al doilea, pentru a-şi asigura un trecut –gloria deşartă. Ieromonahul Savatie Baştovoi
De ceva vreme asistăm, oarecum neputincioşi la aşa numita criză economică mondială, aşteptând un răscumpărător sau o persoană care să ne salveze, de zici că toţi am fi nişte retardaţi sau oligofreni care nu gândesc.
Problemele economice din ultima perioadă sunt practic nişte repercursiuni ale proastei guvernări din ultimii patru ani iar acum când a ajuns cuţitul la os nu ştim ce să mai facem, dând afară mulţime de oameni pentru că nu le putem asigura locul de muncă datorită acestei crize economice. Însă dacă am vrea să vedem adevărata problemă şi în acelaşi timp să găsim şi o soluţie a acestei dezorientări economice cred că ar trebui să mergem la problemele spirituale ale Europei şi implicit ale ţării. Să nu uităm că Uniunea Europeană este acea societate multilateral dezvoltată, dar nu şi spiritual, să nu uităm că aproapele în viziunea europeană înseamnă un animal care trebuie îngrijit, să nu uităm -pe plan naţional vorbesc, că în decembrie ‘89 chiar de marele praznic al Naşterii Domnului securiştii noştrii şi-au omorât conducătorul, să nu uităm că după 1990 la putere au venit aceeaşi comunisto-securisto-kaghebişti care au ruinat ultimul gram de credinţă şi de speranţă din om; să nu uităm că de atunci încoace senatori şi deputaţi stafidiţi cărora le curg balele de atâta seu şi grăsime fură într-un an câţi alţii în zece, să nu uităm că toţi cei din posturi de conducere –mulţi dintre ei de-a dreptul incompetenţi, mai nou mănâncă cu zece mâini iar alţi fraţi de-ai noştri se sinucid sau îşi dau foc pentru că nu au ce să le pună pe masă copiilor, şi lista poate continua…
Iar când se năpustesc asupra noastră astfel de vremuri, îi luăm pe unii în derâdere când ne sfătuiesc să ne îndreptăm privirea în sus…nu spre politicieni, ci mai sus, spre Dumnezeu cel care are grijă de fiecare din noi, căci în cine să mai ai încredere când vezi umflaţi stafidiţi că au salarii de 30.000 RON şi alţii cu o pensie de mizerie de 170 RON nu reuşesc să-şi plătească întreţinerea.
Unde este dreptatea, unde este adevărul domnilor bufoni ai secolului XXI, care staţi cu privirea spre călduţul fotoliu ca nu cumva să vi-l fure cineva!? Cât priveste acea ordonanţă dată de Guvernul Boc, iertaţi-mă, nu fac politică, dar nu pot să nu-i dau într-o oarecare măsură dreptate. Cine a mai pomenit salar de 70.000 RON pentru că el are dreptul şi la pensie şi la salar iar absolvenţii stau la cozi interminabile, poate reuşesc la căpşuni sau la vânat ciori prin pădurile amazoniene că de… la noi s-au cam chelit munţii de păduri.
Ei şi acum vă întreb unde este adevărul, oare nu la Dumnezeu, oare nu la El ne este toată nădejdea noastră ? Psalmistul David spune : « Ajutorul meu de la Domnul cel ce a făcut cerul şi pământul ». Acum nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne rugăm sperând că ne va scăpa Cel de sus de acest sistem corupt în care zac pe scaune nişte stafidiţi care trag tot mai mult spre poarta cimitirului decât spre posturile de senatori ori deputaţi sau alte funcţii cu salarii care au zerouri interminabile.
Doamne ocroteşte-i pe români !
Paul Krizner