Avalanşă de procese pierdute de stat la Strasbourg

Multe din cererile foştilor proprietari depuse cu ani în urmă sunt judecate acum, transformând-se în decizii împotriva statului român. Pentru despăgubiri de zeci de milioane de euro, vor fi buni de plată contribuabilii.
Reforma legilor proprietăţii, prin care se înfiinţa Fondul Proprietatea, nu a fost suficientă pentru a pune stop proceselor pierdute de statul român în faţa foştilor proprietari la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg. Dimpotrivă, în 2008 s-a înregistrat chiar un vârf al proceselor pierdute de România în domeniul proprietăţii: 90 la număr. Adică, aproape cât în întregul interval 1999-2006, perioadă în care numărul deciziilor pe această temă a fost de 96. În total, Curtea s-a pronunţat împotriva României în 241 de procese pe tema proprietăţii, ţara noastră ocupând locul doi în UE după numărul de procese pierdute, fiind depăşită doar de Italia (cu 270 de decizii) şi de Turcia şi Rusia – state din afara UE. Explicaţia este că multe din plângerile depuse cu ani în urmă au fost judecate. Cele mai frecvente cazuri sunt plângeri ale foştilor proprietari, ale căror imobile au fost vândute chiriaşilor pe Legea nr. 112. În alte cereri, proprietarii se plâng că, deşi au obţinut decizii pentru restiturea unor terenuri încă de la începutul anilor ‘90, nu li s-au emis titluri de proprietate nici acum. Deja jurisprudenţa europeană a fost conturată, iar statul riscă să plătească despăgubiri de zeci de milioane de euro.
„Numărul de cereri depuse la Curte, cel al deciziilor privind încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (n.r. privind respectarea dreptului de proprietate) (…), precum şi miile de dosare de restituire depuse la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi nesoluţionate într-un termen rezonabil demonstrează că mecanismul ales pentru restituirea bunurilor confiscate sau naţionalizate de către stat în timpul comunismului n-a fost pus în aplicare într-un mod compatibil cu articolul 1 al Protocolului 1“, se arată în decizia Viaşu împotriva României. La 1 decembrie, pe rolul CEDO se aflau 9.000 de cazuri împotriva României, reprezentând 9,3% din total. Numărul total al plângerilor împotriva României era, la sfârşitul lui 2007, de aproape 29.000, dintre care 18.400 fuseseră acceptate, potrivit raportului anual al CEDO.
Fondul Proprietatea nu funcţionează
Nici modul de despăgubire în echivalent n-a scăpat de contestaţii. Curtea a criticat în numeroase rânduri faptul că Fondul Proprietatea nu funcţionează. Printre primele decizii care au stat la baza jurisprudenţei împotriva Fondului Proprietatea se află şi decizia Ruxandra Popescu împotriva României. Curtea observă că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent într-un mod care să conducă la acordarea efectivă a unei indemnizaţii“, se arată în decizia Curţii.
CEDO a hotărât ca statul român să restituie imobilul revendicat, iar în caz contrar, despăgubirea a fost stabilită la 87.000 de euro, pentru prejudiciul material, fără a menţiona titlurile la Fondul Proprietatea. Cea mai mare despăgubire decisă într-un singur caz a fost de 650.000 de euro, în 2008. Deşi, potrivit legislaţiei iniţiale, Fondul Proprietatea ar fi trebuit să fie listat la bursă încă din 2006, până acum nici administratorul său nu a fost selectat. Termenul-limită pentru prima etapă a procesului de selecţie – depunerea ofertelor iniţiale – a fost amânat de la 31 decembrie, pentru 22 ianuarie 2009. Preşedintele Băsescu a trimis de două ori Curţii Constituţionale legea adoptată de Parlament prin care se interzice restituirea în natură a imobilelor vândute chiriaşilor. Problema este că actul normativ se bate cap în cap cu toate deciziile în domeniul proprietăţii adoptate de CEDO. Curtea de la Strasbourg a arătat că statul nu putea vinde imobilele naţionalizate din cauză că nu era proprietarul de drept al acestora. Nici foştii chiriaşi care au cumpărat imobilele nu au titluri de proprietate valide, necontând că aceştia au fost de bună-credinţă la cumpărarea imobilelor.
«Vânzarea de către stat a bunului altuia către terţi, chiar dacă a avut loc înaintea confirmării în justiţie în mod definitiv a dreptului de proprietate şi chiar dacă terţul a fost de bună-credinţă, constituie o privare de proprietate.»
CEDO, Decizia Tudor vs România, 17 ianuarie 2008
«Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/2005 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia locuinţe, trecute în proprietatea statului.»
Proiectul de lege nr. 891/2008
90 a fost numărul deciziilor luate de CEDO anul trecut împotriva României, pe tema proprietăţii
Legile Proprietăţii
Legea nr.18/1991 a permis retrocedarea terenurilor, în limita a 10 hectare. A fost modificată ulterior de 70 de acte normative, suprafaţa maximă crescând la 50 ha.
Legea nr. 1/2001 a introdus posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru bunurile ce nu pot fi restituite în natură. Termenul pentru acordarea despăgubirilor a fost amânat până în 2004.
Legea nr. 247/2005 instituie principiul restituirii integrale în natură a terenurilor şi al acordării de despăgubiri în echivalent sub forma acţiunilor la Fondul Proprietatea sau sub formă de numerar, până în limita a 500.000 de lei.