Laurenţiu Floroiu era paroh în Vedea de zece ani şi avea afaceri prospere
Zicala „Să faci ce zice popa şi nu ce face popa” este cum nu se poate mai adevărată în satul Vedea. Preotul comunităţii, Laurenţiu Floroiu, este cercetat acum pentru aderare la un grup infracţional.
În satul Vedea din Argeş, toată lumea vorbeşte în şoaptă despre scandalul în care este implicat preotul. Originar chiar din Vedea, Laurenţiu Floroiu provine dintr-o familie înstărită de prin partea locului.
Cei mai mulţi dintre săteni nu credeau că acela care le ţinea slujbe în fiecare sâmbătă şi duminică ar putea să facă ceva rău. Unchiul preotului, Titu Berechet, a auzit prin sat că acesta ar fi făcut ceva „cu nu ştiu ce maşini”.
În vârstă de 90 de ani, bătrânul este clopotar la biserică şi, în plus, are grijă de lăcaşul de cult în lipsa popii. „Când moare mortu’, îi dăm steagul de doliu, sfeşnic şi facem obiceiul de înmormântare”, sintetizează nea Titu câteva dintre îndatoririle sale.
Când vorbeşte despre nepotul său, tanti Leonora, soţia bătrânului, izbucneşte în plâns. „Nu trebuia să se amestece în prostiile astea, dacă e adevărat ce se spune”, zice femeia.
Aici a slujit preotul şpăgar timp de zece ani
„Noi l-am ajutat să ajungă preot la Vedea”
Durerea bătrânilor este cu atât mai mare cu cât ei sunt cei care în urmă cu mai bine de 10 ani au mobilizat sătenii să se adune în centrul satului pentru a cere ca în Vedea să fie numit paroh nepotul lor, pe atunci proaspăt absolvent de seminar teologic, şi nu un alt preot venetic. Ocupaţia de slujitor al Domnului nu-i lua însă prea mult timp lui Laurenţiu Floroiu.
În Vedea, venea doar de două ori pe săptămână, pentru a oficia slujbe. Restul timpului, preotul şi-l ocupa cu treburi mai „pământeşti”. Patron al unei societăţi comerciale, Floroiu se îndeletnicea cu încheierea de asigurări auto şi întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a autoturismelor.
De altfel, aici, spun anchetatorii, erau racolaţi cei care doreau să obţină permis de conducere, pe bani grei, dar fără să mai treacă pe la examen. Deşi Laurenţiu Floroiu era singur la părinţi şi nu i-a lipsit nimic, spune Titu Berechet, nepotul său nu prea se ajungea cu banii şi de aceea se mai ocupa şi cu alte lucruri în afară de preoţie.
„Pe la noi venea destul de des. Venea să bea o cană de lapte sau să ne vadă. Odată ne-a zis că trebuie să mai facă şi alte treburi, că doar cu biserica moare de foame”, îşi aminteşte bătrânul.
Biroul de asigurări şi de încheiat acte auto al …
Vilă în satul natal
Alţi săteni sunt convinşi că la mijloc e vorba despre o neînţelegere. Ei spun că e imposibil ca preotul lor, care de la cei nevoiaşi nu lua nici un ban atunci când oficia vreo nuntă sau botez, să fie implicat în aşa grozăvie.
„La celelalte biserici, se plăteşte taxa de înmormântare sau de botez. La noi, părintele Laurenţiu nu ia nimic. Nu cred că a făcut aşa ceva, că nu era om sărac”, susţine farmacista satului.
Pe tatăl lui Laurenţiu Floroiu l-am găsit lucrând în gospodărie. Bărbatul ne-a arătat o vilă în construcţie pe care o ridica pentru fiul său.
„Dacă ar fi lucrat la poliţie, aş fi crezut că a luat bani pentru permise auto, aşa cum s-a spus. Iar dacă ar fi luat bani, am fi terminat şi noi casa în trei luni, şi nu în trei ani, cât ne-a luat s-o ridicăm”, argumentează Floroiu senior.
Firma din Casa Domnului
În Casa parohială a bisericii Mavrogheni – Argeş, parohul din Vedea îşi derula afacerile mai mult sau mai puţin legale. De altfel, firma lui Floroiu nu era singura găzduită aici. Sub acoperişul Domnului mai aveau loc un birou de copiat acte şi un notariat.
Odată ne-a zis că trebuie să mai facă şi alte treburi, că doar cu biserica moare de foame
Titu Berechet, unchiul preotului Laurenţiu Floroiu
