În ţara în care e normal ca parlamentarii să dea NUP-uri în dosarele unor colegi, nişte medici din Iaşi au condamnat o fetiţă de 11 ani să fie mamă. Florina e dintr-o comună din Neamţ, a fost violată de un unchi şi a rămas gravidă. Se plângea că o doare burta, aşa că bieţii părinţi au crezut întâi că trebuie s-o opereze de apendicită. Au dus-o la un doctor, care le-a dat vestea cea groaznică. Alţi doctori, mai mari, din Neamţ, au făcut comisie şi au apreciat că Florina poate să facă avort. Dar alţi doctori, şi mai mari, din Iaşi, au făcut şi ei comisie şi au zis că nu se poate. De ce? Păi în Codul penal e un articol care zice că e caz de puşcărie dacă avortul se face peste săptămâna a 16-a de sarcină. Cum ar veni, în ţara în care doctorul Ciomu, acest Zorro al chirurgiei pe penis, e la un pas de a-şi câştiga în justiţie dreptul de a profesa, alţi doctori tremură de frica unui posibil proces. În realitate nu e vorba de asta, cum nu e vorba nici de dilema etică şi morală a alegerii între dreptul fătului la viaţă şi dreptul mamei de a decide ce face cu viaţa ei.
Pur şi simplu, domnii doctori n-au vrut să îşi aprindă paie în cap şi au procedat aidoma unui funcţionar care îţi aruncă cererea înapoi peste birou pentru că îţi lipseşte a treia copie xerox după buletin. În fond, de ce să te complici când e aşa de uşor să zici „nu se poate!“. Dacă se gândeau la interesul fetiţei, la faptul că trebuie să-i inventeze repede o uniformă pentru şcolăriţe gravide, că trebuie să explice colegelor că va avea un bebe, aşa, ca o păpuşă, provenind dintr-un incest şi un viol, poate aveau răbdare să citească şi alte bucăţi din Codul penal. Acolo există un capitol intitulat „Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei“, al cărui articol 45 vorbeşte de starea de necesitate. Orice avocat mărunt, de interlop de cartier, poate demonstra oricând starea de necesitate pentru a salva sănătatea mamei, mai ales că această sănătate e atât fizică, cât şi psihică. Pe scurt, fără multe detalii juridice, cu consimţământul scris al părinţilor dublat de o opinie medicală, medicul care făcea avortul era exonerat de răspunderea penală. Dar, pentru a ajunge aici, părinţii, oameni simpli, trebuiau să fie consiliaţi de nişte specialişti, eventual de Autoritatea pentru Protecţia Copilului. Autoritatea s-a trezit ieri şi a anunţat că va face o comisie şi îi va da în judecată pe medicii ieşeni. Dar, până la o sentinţă definitivă, copilul Florinei va ajunge la grădiniţă. Ce e sigur e faptul că părinţii Florinei au de dus o cruce grea. Trebuie să aleagă între a creşte o fetiţă traumatizată de un avort şi a creşte o fetiţă traumatizată de o naştere, a unui alt copil, ce nu trebuie să afle niciodată cum a venit pe lume. La o aşa soartă, medicii din Iaşi măcar trebuiau să le lase dreptul să aleagă ce cruce vor duce.
