Zooterapia, sau terapia cu animale de companie, constă într-un program de intervenţii sau de îngrijiri pe care un terapeut le acordă pacientului său, în prezenţa sau cu ajutorul unui animal. Ea are drept scop menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate la persoanele care suferă de diverse tulburări (fizice, psihologice sau sociale).
Totodată, zooterapia contribuie la creşterea stimei de sine, la satisfacerea unei părţi a necesităţilor noastre psihologice şi emotionale – de a ne simţi utili şi iubiţi în mod necondiţionat.
Istoricul zooterapiei
Primele mărturii despre utilizarea terapeutică a animalelor arată că acestea jucau un rol important în tratamentele complementare în cazul pacienţilor care sufereau de tulburări psihiatrice.
Florence Nightingale – fondatoarea serviciului sanitar modern – a fost una dintre primele persoane care au utilizat animalele pentru ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor. În timpul războiului din Crimeea, ea ţinea o broască ţestoasă în spital, deoarece ştia că animalele pot reconforta pacienţii şi diminua anxietatea.
Contribuţia animalelor a fost recunoscută de psihiatrul american Boris M. Levinson, considerat drept părintele zooterapiei. În anii 1950, el a fost unul dintre primii care au remarcat avantajele utilizării animalelor de companie în tratamentul tulburărilor psihiatrice.
Termenul de zooterapie a fost introdus de către acelaşi psihiatru în anul 1964, în urma experimentelor efectuate asupra copiiilor cu deficienţe de comunicare, folosindu-se în acest scop chiar şi de câinele său. Acest cercetător a studiat cu minuţiozitate posibilitatile de folosire a animalelor pentru tratarea unor afecţiuni şi a scris numeroase tratate de specialitate referitoare la acest domeniu.
Câinii, pisicile, păsările, hamsterii, iepurii, caii şi restul animalelor ajută la reducerea stresului, la o bună recuperare postoperatorie, la diminuarea presiunii arteriale. Animalele de companie ne fac să ne simţim utili şi iubiţi, ne ajută să înlocuim eventualul gol lăsat de pierderea unei fiinţe dragi, sau să depăşim un moment dificil.
Zooterapia vine ca o răsplată pentru iubitorii de animale, este recompensa primită pentru grija purtată prietenilor patrupezi.
Beneficiile zooterapiei
Simplul fapt de a intra în contact cu un animal sau de a privi un peşte în acvariu are un efect calmant şi reconfortant care se repercutează asupra sănătăţii fizice şi mentale. În urma zooterapiei au fost observate efectele pozitive asupra sistemului cardiovascular, reducerea stresului, a presiunii arteriale sau a ritmului cardiac şi o ameliorare a stării de spirit, în special la persoanele depresive. Doar la gândul de a avea grijă de animalul preferat, acestea se simt pline de viaţă.
Impactul sociologic al prezenţei unui animal de companie în contextul familial demonstrează faptul că animalul contribuie la aproprierea dintre membrii familiei.
Prezenţa unui animal poate fi un stimulent eficient pentru păstrarea formei fizice, reducerea anxietăţii sau a stărilor depresive şi pentru ameliorarea capacităţilor de concentrare.
Zooterapia are numeroase aplicaţii terapeutice, fiind utilizată în spitale, instituţii medicale, cămine de bătrâni, instituţii specializate pentru copii cu handicap sau deficienţe, şcoli, centre de detenţie, etc.
În exerciţiile de reeducare funcţională, animalele de companie nu numai că dau naştere unor reacţii psihoafective pozitive, dar ele pot fi şi un factor de motivare pentru persoanele cu handicap fizic. Activităţile precum îngrijirea unui cal sau echitaţia pot ameliora capacităţile psihomotorii, forţa musculară şi echilibrul, constituind şi un sprijin psihologic. De exemplu, un tânăr care suferea de tetraplegie a reuşit să îşi utilizeze braţul drept în cadrul exerciţiilor de reeducare funcţională, în urma interacţiunii cu câini.
În şedintele de psihoterapie, animalele pot avea diferite funcţii. La început, ele pot fi ţinute la distanţă, până cand terapeutul consideră că este momentul să le integreze în tratament. Pentru a trata o problemă relaţională, precum lipsa de încredere în propria persoană, terapeutul poate întâi să evalueze capacităţile de afirmare ale pacientului. Apoi, îl va invita să ii dea comenzi câinelui. Dacă tonul persoanei este prea slab, câinele nu va reacţiona. Plecând de la această constatare, terapeutul va pune la punct un sistem de exerciţii pentru a stimula capacităţile de afirmare ale pacientului, până când acesta ajunge să fie ascultat de câine.
Persoanele anxioase sau foarte puţin autonome îşi pot ameliora capacităţile de socializare. Stabilind o legatură bazată pe încredere cu un animal, ele pot transpune progresiv acest sentiment de siguranţă în relaţia cu terapeutul, apoi cu apropiaţii.
În cadrul unor experienţe desfăşurate cu delfini, copiii care suferă de autism s-au deschis lumii exterioare şi şi-au dezvoltat capacităţile de concentrare, imitare şi memorare.
Cercetările au arătat că oamenii care au suferit atacuri celebrale şi au animale de casă trăiesc mai mult. Folosinţa terapeutică a animalelor de companie şi-a câştigat atenţia în ultimii ani printre bolnavii de SIDA sau cancer, oamenii bătrâni şi bolnavii psihic. Spre deosebire de oamenii cu care interacţionăm complex şi imprevizibil, animalele ne dau o sursă constantă de confort şi atenţie concentrată. Animalele scot la iveală instinctele materne şi paterne. Ne fac să ne simţim în siguranţă şi suntem acceptaţi necondiţionat. În preajma animalelor putem să fim noi înşine.
Pentru beneficiu terapeutic se poate alege fie câine, pisică, papagal, un peşte sau orice alt animal. Este important să vă alegeţi un animal care să se potrivească cu temperamentul, spaţiul locuibil şi modul de viaţă pe care îl aveţi. Altfel, un animal de companie devine o sursă de stres.
Animale de companie precum câinii şi pisicile oferă necondiţionat şi fără păreri preconcepute dragoste şi afecţiune. Şi animalele pot să ne schimbe gândirea limitată şi ne ajută să intrăm în contact cu mai mulţi oameni.
Păsările
Se adaptează bine la toate tipurile de pacienţi. Datorita fragilităţii lor, manipularea acestora este un exerciţiu excelent pentru îmbunătăţirea capacităţii de concentrare.
Iepurii
Sunt frecvent recomandaţi în terapia vârstnicilor pentru stimularea memoriei. Deoarece majoritatea oamenilor în vârstă au trăit la sate prezenţa unui iepure îi poate ajuta să-şi reamintească momente din tinereţe.
Câinii
Contribuie la imbunătăţirea stării de spirit. Deoarece omul are tendinţa să vorbească cu ei pentru a-i determina să execute diverse lucruri, câinii stimulează pacientul să se exprime mai uşor. Creşterea câinilor stimulează încrederea în propria persoană, respectul de sine al oamenilor şi îmbunătăţeşte capacitatea de a se raporta la ceilalţi. Dacă este antrenat, câinele poate anunţa din timp iminenţa unui atac cerebral sau a unei crize de epilepsie.
Pisicile
Au calitatea de a calma persoanele frustrate şi stresate. Sunt instrumentul ideal pentru centrele de detenţie sau instituţiile pentru tineri. Pisicile ajută şi la scăderea tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. De asemenea, pisicile ne ajută să fim mai deschişi, mai sensibili şi mai optimişti. Au un rol important în formarea caracterului si personalităţii copiilor şi îi învaţă să fie responsabili şi independenţi. Pisicile pot detecta anumite afecţiuni, iar în cazul unor dureri, prin simpla lor aşezare pe locul dureros se constată o diminuare accentuată a acestora. Atunci când pisica sta culcată pe locul dureros, pe lângă faptul că îl încălzeşte, îl şi iradiază cu undele sale electromagnetice ale căror frecvenţe intră în rezonanţă cu cele ale omului şi înlătură astfel dezechilibrele energetice care apar în orice patologie.
Caii
Ajută la dezvoltarea încrederii şi a stimei de sine prin sentimentul de control pe care îl are o persoană atunci când călăreşte. Are rol în reeducarea psihomotorie a pacienţilor prin învăţarea unui mod de comunicare şi a unei relaţii de încredere cu animalul. Ajută la ameliorarea concentrării şi coordonării copiilor hiperactivi.
Peştii
Studiile arată că 20 de minute petrecute în faţa unui acvariu cu peşti poate ameliora stresul, durerile de cap, durerile de oase, moralul scăzut.
Delfinii
Au capacitatea de a-şi schimba modul de acţiune atunci când interacţionează cu persoanele care au probleme speciale de sănătate, sunt capabili să diferenţieze nevoile acestor oameni şi să le trateze corespunzător. Înotul împreună cu delfinii calmează spasmele, induce o stare de relaxare general a organismului şi readuce încrederea în forţele proprii. Ei ajută la tratarea autismului la copii datorită influenţei pozitive a sistemului sonar (un câmp energetic vibratoriu foarte elevat.) Apa, care este un bun conductor, permite acestei energii să se răspândescă şi să purifice mediul..