Prima operă de mare importanţă ce mi-a căzut în mână a marelui poet francez Paul Verlaine, s-a întâmplat în anul 2006. Citisem câteva din poeziile sale şi mi-am dat seama că face parte din curentul simbolistilor fracezi, de care s-a scris destul de mult în ultima perioada.
Nefiind de specialitate şi mai de grabă un amator al poeziei în general şi cu precădere faţă de poezia franceză, mă gândic că e destul de firec să cinstim nu doar poezia şi poeţii nostrii naţionali ci şi marile genii universale cum este şi Paul Verlaine. De aceea aducem un modest omagiu celui ce decenii la rând a îndulcit cu parfumul său poetic, inimile multor connaţionali de-ai săi şi nu numai.
Paul -MarieVerlaine s-a născut la 30 martie 1844 la Metz din provincia Lorraine, din părinţii Nicolas Auguste Verlaine, care era ofiţer de meserie şi tânăra Elisa-Juile.Josephe Dehee.
Tânărul Paul –MarieVerlaine frecventează cursurile Liceului Bonaparte unde timp de şapte ani va fi un elev mediocru însa la 1862 trece bacalaoreatul cu distincţie, însă primele vesuri ale lui circulau din clasa a patra de la acest liceu. În 1862 se înscrie la Facultatea de drept din Paris însă nu pentru multă vreme iar, în 1863 renunţă la aceste cursuri se angajează ca funcţionar la Prefentura departamentului Sena şi unlterior la primâria Parisului.
În literatură debutează cu un sonet satiric: Monsieur Prudhomme, publicat în Revue du Progres, colaborează în 1866 la primul număr al revistei Parnasse publicând opt poeme. Un impact zguduitor în cariera sa l-a avut şi decesul tatălui său, care l-a afectat enorm de mult. Tot în acest an în luna noiembrie apare primul său volul întitulat Poemes Saturnies.
Din acest moment se deschide drumul spre culmile succesului ale poetului Paul –MarieVerlaine. Publică în 1880, pe cheltuială proprie, volumul „Sagesse”, în 1884 Publică„Poetès maudits” iar în 1885 volumul„Jadis et Naguèrre”, care conţine şi„Art poétique”, poezie devenită manifest al poeţilor simbolişti.
După moartea mamei sale, starea de sănătate i se degradează şi urmează lungi perioade de convalescenţă în spitale şi azile. În perioada 1888-1889, într-un articol, Jules Lemaitre consacră gloria lui Verlaine, considerat ca lider al „decadenţilor”. Debutul unei prietenii pasionale, deşi platonice, cu tânărul pictor F.A. Cazals. În 1890 publică prin subscripţie„Dédicaces”şi pe ascuns, în Belgia,„Femmes”
Deja având o legătură cu Philomène Boudin, o cunoaşte pe Eugènie Krantz, cea care îi va sta alături la moarte. Se împarte între cele doua „dragi prietene”.Începe o serie de conferinţe în Olanda, Belgia, Lorena şi Anglia.
În1894 este fondat un Comitet pentru spijinul lui Verlaine. Apare o noua ediţie, mult marită, a volumului „Dédicaces”.
Inevitabilul urma să se împlineacă în anul 1896 dupa o perioadă de boală, la 8 ianuarie, Paul Verlaine decedează la Paris, în urma unei congestii pulmonare.
Aceasta a fost, în câteva cuvinete viaţa marelui poet francez care a lăsat în urma lui adevărate opere poetite pe care mărturisesc, o parte din ele am avut ocazia să le citesc în limba română, ediţii traduse în decursul anilor.
Acum la acest ceas aducem un omagiu poetului francez ce a iubit mai mult frumosul decât urâciunea lumii pe care a combatut-o prin poeziile sale.
Paul Krizner alte articole pe www.universulspiritual.maxfm.ro
