Azi, cand soarele palid lupta cu ultimile forte sa-si mentina puterea, azi a fost condusa pe ultimul drum, cea care a fost mai bine de 25 de ani profesor, Gabriela Puticiu. O persoana demna de urmat cu un caracter puternic, plina de optimism si de curaj, de dragoste fata de materia pe care o preda insa si fafa de elevii ei. Activitatea didactica, pe parcursul vietii, si-a desfasurat-o in mai multe institutii scolare iar in ultima parte la Seminarult TeologicLiceal Ortodox din Arad, unde a incercat sa le insufle elevilor seminaristi, pe langa apetitul pentur limba franceza, cat si dragostea de carte, formand generatii de caractere, in care ma includ si eu. Ca un omagiu adus doamnei profesoare e de datoria noasta sa ii inchinam cabinetul de limba franceza din institutia mai sus mentionata.
Iata ca dupa o crunca incercare a vietii, trecand peste toate s-a dus acolo sus impacata cu toti si cu ea insasi, acceptand sa-si duca pana la capat crucea suferintei. Acum e alaturi de cei nevazuti dar pe care-i purtam mereu in suflet. Ramas bun doamna profesoara Gabriela…nu va vom uita pentru binele pe care l-ati facut si va vom pastra in rugaciunile noastre mereu…mereu…mereu…
Paul Krizner
