Sunetul acela (asculta in seara aceasta, la ora 20, la www.maxfm.ro), a fost auzit –in urma cu 20 de ani, de urechile ascultatorilor emisiunii postului de radio Europa Libera, radioul care in seara zilei de 17 decembrie 1989 facea cunoscut lumii intregi faptul, ca la Timisoara erau mitraliate vietile celor care s-au ridicat impotriva regimului lui Nicolae Ceausescu.
Infometati, tinuti in frig, in intuneric, terorizati de catre Securitate, romanii isi tarau speranta in zdrentele unei vieti de pe o zi pe alta, iar faptul ca Nicolae Ceausescu nu dadea semne nici de batranete, nici de boala, nici de vreo alta slabiciune, ucidea in romani –constat si obstinant, pana si capacitatea lor de a visa!
Cine a citit proza lui Franz KAFKA stie ce inseamna sa fi prizonier intr-un castel fara iesire. Cine a trait, infaptuind evenimentele din 1989 de la Timisoara, acela L-a avut in inima sa pe Dumnezeu si a invatat sa lupte pentru libertate –stand cu pieptul gol in fata armelor puse in mana soldatilor -care au tras din ordinul unor ofiteri care il slujeau pe dictator!
Cine a murit pentru libertate in urma cu 20 de ani, astazi este pomenit de catre cei care –inca, au memoria faptelor!
Cine a murit pentru libertate in urma cu 20 de ani, si astazi –inca, mai traieste in inimile rudelor ramase in viata!
Cine a murit pentru libertate in urma cu 20 de ani, se intampla ca astazi sa fie injurat –de unii, care si-au pierdut locul de munca!
Dar mai ales, cine a murit pentru libertate in urma cu 20 de ani acela a slujit, caci …”pentru a putea sluji lui Dumnezeu si semenilor nostri, este nevoie sa murim fata de sine.”
Daca este adevarata asertiunea potrivit careia, …”orice rau are si un sambure de bine”, atunci vor fi multi intre ascultatorii emisiunii noastre, dar si intre cei care nu ne asculta, care vor admite faptul, ca frica, lipsurile, teroarea pornite din “invatatura materialist-stiintifica” ale regimului lui Nicolae Ceausescu au grabit aducerea in constiinta –individuala si colectiva a starii de solidaritate, de fratietate, de dragoste fata de aproape.
Astfel, s-a plamadit –in ajunul sfintei sarbatori a Nasterii Mantuitorului Isus Cristos, in sufletele fiecarui roman, nu numai solidaritatea fata de un slujitor al Bisericii, dar prin ceea ce zeci de mii de oameni, care au ingenunchiat –pe strazile, bulevardele si centrele din localitatile in care traiau, spunand in cor “Tatal Nostru”, dorinta fierbinte in iubire! Caci, …”sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.” ( cf. Lc 10, 27)
In decembrie 1989 romanii s-au trezit in iubire, apoi –pe nesimtite, cineva, plin de ura si moarte, a inceput sa-I secere!
“Dupa 22 cine a tras in noi”?
Mircea SERBAN,
Viseu de Sus, 22. 12. 2009
