Impactul crizei financiare asupra economiei, inflaţia, moneda euro şi preţul alimentelor sunt subiecte care atrag din ce în ce mai mult atenţia politicienilor şi a cetăţenilor. În dosarul de faţă am republicat câteva din articolele noastre pe această temă şi interviuri cu experţi în domeniu.
Pentru a afla mai multe despre inflaţia de pe teritoriul Uniunii Europene, am vorbit cu doi deputaţi europeni – domnul Robert Goebbels (Grupul Socialist din Parlamentul European, Luxembourg) şi domnul Gunnar Hökmark (Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, Suedia).
Directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a fost în mai la Parlamentul European pentru a discuta cu deputaţii europeni despre tulburările recente de pe piaţa financiară. Vă prezentăm opiniile sale despre criza financiară, rolul Fondului Monetar Internaţional în reforma supravegherii pieţei financiare şi criza preţurilor la alimente.
„După 10 luni, finalul crizei încă nu se întrezăreşte. Dimpotrivă, criza se extinde dincolo de sectorul financiar“, ne-a spus deputata europeană Pervenche Berès, preşedinta Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, vorbind despre criza pieţelor financiare. Am pus câteva întrebări despre această problemă actuală deputatelor europene Ieke van den Burg şi Margarita Starkevičiūtė – ambele membre ale aceleiaşi comisii.
Agenda de Dezvoltare Doha a început în 2001. Este posibil ca aceasta să se apropie de final? Cum ar afecta încheierea acesteia preţurile alimentare, sărăcia din lume, schimbarea climatică şi presiunea asupra resurselor? Directorul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Pascal Lamy, a fost la Parlamentul European pe 29 mai pentru a vorbi despre relaţia dintre comerţ şi aceste provocări. Domnul Lamy ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
Criza actuală de pe pieţele financiare, preţurile mari la combustibil şi alimente şi creşterea inflaţiei sunt subiecte la ordinea zilei. Care este rolul monedei euro în acest context? Este aceasta un atu sau o piedică pentru statele din zona euro? Este bine ca alte state membre UE să adere la zona euro în acest moment? Am pus aceste întrebări câtorva deputaţi europeni.
|
Inflaţia: ce cred deputaţii europeni?
|
|
Inflaţia…Creşterea preţurilor alimentelor şi energiei a urcat inflaţia din zona euro la 3.6% în martie, respectiv o medie de 3.8% în toate statele membre ale UE. Pentru a afla mai multe despre inflaţia de pe teritoriul Uniunii Europene, am vorbit cu doi deputaţi europeni – domnul Robert Goebbels (Grupul Socialist din Parlamentul European, Luxembourg) şi domnul Gunnar Hökmark (Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, Suedia).
Creşterea bruscă a inflaţiei începând cu luna septembrie se datorează preţurilor ridicate la alimente şi energie de pe piaţa internaţională. „Combaterea inflaţiei va fi extrem de dificilă datorită preţurilor mari la alimente şi petrol, care nu se preconizează să scadă. Politicile guvernamentale de stopare a schimbării climatice prin creştere preţului energiei afectează în cele din urmă buzunarele consumatorilor”, este de părere Robert Goebbels.
Pe de altă parte, domnul Gunnar Hökmark consideră că „rata inflaţiei este încă scăzută datorită competiţiei de pe pieţe şi a efectelor globalizării, care furnizează un număr mai mare de produse la preţuri mai mici”.
Cu toate acestea, existe diferenţe considerabile în rata inflaţiei de la o ţară la alta. Spre exemplu, în Olanda este de 1.9% – cea mai scăzută rată a inflaţiei din ţările membre ale UE, în Portugalia 3.1%, în timp ce în Slovenia rata inflaţiei este de 6.6% iar în Bulgaria de 13.2%.
„Nu este deloc o coincidenţă faptul că unele dintre noile state membre UE au inflaţie mai mare. Dezvoltarea economiei în aceste state presupune fabrici noi, investiţii noi […] Dar ele nu pot încă dezvolta o structură economică care să facă faţă creşterii. Astfel, contribuie la creşterea inflaţiei în Uniunea Europeană”, a spus domnul Hökmark.
Domnul Goebbels este de părere că „diferenţele în ratele inflaţiei reflectă creşterea preţurilor, a taxelor, respectiv ridicarea preţurilor la nivel local de către guverne. De exemplu, Luxembourg modifică preţurile anumitor servicii publice de două ori pe an pe baza unui index. Tocmai de aceea inflaţia în Luxembourg este mai ridicată decât în unele ţări vecine”.
În ce măsură este posibil ca rata dobânzii să facă o diferenţă?
Inflaţia poate creşte în momentul în care circulă mai mulţi bani pe piaţă. Odată ce rata creşte, oamenii tind să investească mai puţin şi să economisească mai mult. Astfel, ratele dobânzilor ridicate absorb banii de pe piaţă, fixând inflaţia şi încetinind creşterea.
Cei doi deputaţi sunt de părere că Banca Centrală Europeană trebuie să combată inflaţia prin schimbarea ratelor de interes. „Cu toate acestea, sper că o vor menţine la nivelul de 4%. Inflaţia importată nu poate fi combătută prin creşterea ratei dobânzilor!”, a afirmat domnul Robert Goebbels.
Creşterea salariilor – o abordare viabilă?
Întrucât creşterea preţurilor duce la scăderea puterii de cumpărare, tot mai multe sindicate cer mărirea salariilor. Cu toate acestea, Banca Centrală Europeană nu poate influenţa în mod direct această creştere, dar poate însă atrage atenţia asupra efectelor negative ale creşterii salariilor în funcţie de preţuri.
„De obicei puterea medie de cumpărare a cetăţenilor europeni creşte în primul rând datorită creşterii economice. Creşterea puterii de cumpărare este contrabalansată de o creştere ulterioară a preţurilor. Cu toate acestea, putem cumpăra mai mult decât înainte. În ultima perioadă am avut mai mult parte de creştere decât de inflaţie”, a declarat domnul Gunnar Hökmark.
|
Dominique Strauss-Kahn: criza financiară nu a luat sfârşit
|
|
Dominique Strauss-Kahn: criza financiară nu a luat sfârşitDirectorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a fost în mai la Parlamentul European pentru a discuta cu deputaţii europeni despre tulburările recente de pe piaţa financiară. Vă prezentăm opiniile sale despre criza financiară, rolul Fondului Monetar Internaţional în reforma supravegherii pieţei financiare şi criza preţurilor la alimente.
Strauss-Kahn despre influenţa crizei financiare în lume
Este un tip nou de criză, prin urmare nu ştim ce fel de crize vom avea în următorii ani. Preţul caselor în SUA este încă în scădere. Nu avem nici un semn de stabilizare. Cauzele, dar şi consecinţele crizei persistă încă: datorii, probleme în sistemul financiar şi în relaţia dintre sistemul financiar şi economia reală.
Nici Europa, nici pieţele în curs de dezvoltare nu sunt independente de economia SUA, deci nu pot evita impactul încetinirii din Statele Unite. În China şi India creşterea rămâne uriaşă, dar mai înceată decât înainte.
Ce prevede Strauss-Kahn?
A trecut perioada dificilă? Dificilă pentru cine? Dacă ne referim la criza financiară în sine, atunci poate că a trecut. Dar este acest lucru evident? Odată era celebră fraza „Este prea devreme să spunem care sunt consecinţele Revoluţiei Franceze“. Acest lucru este valabil şi pentru criza financiară. Cu toate acestea, avem motive să credem că partea cea mai rea a trecut, în special în SUA şi Europa. Deci am depăşit veştile rele.
Principala problemă este legătura dintre criza financiară şi economia reală. Aceasta e încă prezentă, şi se repetă în influenţa asupra consumatorilor şi investitorilor, restrângerea posibilă a creditului în diferite părţi ale lumii. O să ne mai confruntăm cu această problemă un timp: optimiştii spun că până la sfârşitul anului, pesimiştii fixează limita la jumătatea anului 2009. Nimeni nu ştie exact cât.
Despre supravegherea pieţelor financiare
Ce putem face pentru a evita revenirea crizei? Forumul pentru Stabilitate Financiară a redactat un raport complet. Ei recomandă consolidarea controlului prudenţial şi gestionării riscurilor, îmbunătăţirea transparenţei şi consolidarea reacţiei autorităţilor la risc. Dar cum ne putem asigura că aceste recomandări sunt puse în practică?
Nu este de ajuns să le punem în practică doar în ţările dezvoltate, din cauza globalizării. Dacă nu avem aceeaşi supraveghere peste tot, nu obţinem aproape nimic.
Pentru aplicarea acestor practici, este necesară o instituţie universală, precum Fondul Monetar Internaţional, de exemplu. Trebuie să diseminăm realizările Forumului pentru Stabilitate Financiară în lume, iar Fondul Monetar Internaţional trebuie să încerce să controleze sau cel puţin să supravegheze punerea în practică a acestor recomandări şi practici.
Despre criza preţurilor la alimente şi cauzele acesteia
Preţurile mari la alimente reprezintă o problemă umanitară uriaşă. Oamenii sunt înfometaţi, chiar mai rău, copiii care nu au hrană suficientă suferă consecinţele toată viaţa.
Pe termen lung, cauzele sunt creşterea cererii de hrană şi nu numai, în special în statele în curs de dezvoltare: India, China… Toţi credem că piaţa va rezolva această problemă la un moment dat, dar care este acest moment? Nu vrem să aşteptăm prea mult. Trebuie să facem ceva. Un exemplu bun este Malawi, unde producţia de alimente s-a dublat în doi ani, graţie implementării unei politici raţionale, de exemplu utilizarea fertilizatorilor. Avem nevoie de politici care merg în această direcţie. Trebuie să implementăm corect politica agricolă.
|
Pieţele financiare: cât de gravă este situaţia?
|
|
Pieţele financiare: încotro?„După 10 luni, finalul crizei încă nu se întrezăreşte. Dimpotrivă, criza se extinde dincolo de sectorul financiar“, ne-a spus deputata europeană Pervenche Berès, preşedinta Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, vorbind despre criza pieţelor financiare. Am pus câteva întrebări despre această problemă actuală deputatelor europene Ieke van den Burg şi Margarita Starkevičiūtė – ambele membre ale aceleiaşi comisii.
„Sistemul financiar reprezintă sângele economiei. Orice dezechilibru al acestuia are impact asupra întregii economii. Acum simţim că sunt probleme în diferite părţi ale corpului economiei, în principal în sectorul imobiliar şi în cel al construcţiilor – care influenţează bunăstarea oamenilor“, ne-a spus deputata europeană Margarita Starkevičiūtė (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Lituania).
Acţiunile Băncii Centrale Europene împotriva crizei
În ultimele 10 luni, Banca Centrală Europeană a pompat lichidităţi în piaţa financiară tulburată. În august anul trecut, Banca a împrumutat pentru prima dată aproximativ 95 de miliarde de euro, pentru a stopa criza şi pentru a ajuta băncile. De atunci, aceste intervenţii continuă în mod regulat.
„Aceste lichidităţi trebuie restituite în viitorul apropiat“, ne-a spus deputata europeană Ieke van den Burg (Grupul Socialist din Parlamentul European, Olanda); „Lichidităţile sunt disponibile şi pentru băncile din afara zonei euro: Banca Centrală Europeană a rezolvat o mare parte a problemelor din Marea Britanie, de exemplu“.
Doamna Starkevičiūtė ne-a prezentat cele două modalităţi în care operează băncile: prima constă în crearea de depozite individuale. „Cu ajutorul Băncii Centrale Europene sau al băncilor centrale naţionale, aceste bănci depăşesc uşor criza, deoarece au încă o sursă constantă de depozite“. A doua modalitate se bazează pe împrumuturi de pe piaţa interbancară şi credite către alţi consumatori. Dar investitorii nu mai au încredere în instituţii. Acum aceştia trebuie să găsească modalităţi noi de a câştiga bani. Astfel, ei au o problemă pe termen lung, iar Banca Centrală Europeană şi băncile naţionale nu ar trebui să scoată din impas băncile, ci să găsească un remediu pe termen lung.
Băncile riscă, cetăţenii plătesc
Se spune că în vremurile bune, băncile încasează profiturile, iar în vremurile rele, contribuabilii suportă pierderile, pentru că statele se simt obligate să intervină. Este normal ca cetăţenii să plătească pentru imprudenţa băncilor?
„Acest lucru se numeşte risc moral: răsplata este particulară, pierderile sunt transferate către comunitate“, spune doamna van den Burg. „Dar nu putem spune: «să-şi rezolve singuri problemele, iar acţionarii să sângereze». De exemplu, în cazul Northern Rock, dacă banca ar fi dat faliment, consecinţele ar fi fost devastatoare. De aceea trebuie să ia măsuri guvernele“.
Doamna van den Burg, împreună cu deputatul european român Daniel Dăianu (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa), pregăteşte un raport despre viitoarea structură de supraveghere. Raportul analizează piaţa şi eşecurile în reglementare şi supraveghere revelate de criză şi propune opţiuni pentru reformă. „Este necesar un control mai strict al băncilor, concentrat asupra marilor actori – care implică cel mai mare risc pentru stabilitatea financiară. În Uniunea Europeană există vreo 40 de astfel bănci, situate în mare majoritate în Londra. Eu prefer supravegherea la nivel european“, ne-a spus doamna van den Burg.
Doamna Starkevičiūtė preferă abordarea „colegiului“: „Avem nevoie de o supraveghere coordonată a băncilor care operează în mai multe state membre. De exemplu, băncile nordice sunt foarte active în statele baltice. Acolo ar trebui să existe un colegiu format din autorităţi naţionale din ţările nordice şi din cele baltice. Nu este suficient un singur organism de reglementare“.
Comisia Europeană trebuie să fie mai pro-activă şi mai ambiţioasă
„Regret faptul că domnul Charlie McCreevy, comisarul european pentru Piaţa internă şi servicii nu este mai pro-activ şi mai ambiţios: dumnealui a propus un cadru pentru ameliorare dar care nu este obligatoriu din punct de vedere legal“, spune doamna van den Burg. „Consiliul este prea concentrat asupra intereselor naţionale […], fapt care blochează progresul“, a adăugat dumneaei.
„Trebuie să creăm un sistem exhaustiv şi coerent de asigurare a depozitelor, astfel încât, dacă băncile dau faliment pe viitor, clienţii să fie protejaţi; în felul acesta, guvernele nu se vor mai simţi obligate să intervină“, a spus doamna Starkevičiūtė, adăugând: „Parlamentul European sugerează crearea unui post de Mediator financiar, ca în Marea Britanie. Oamenii vor putea apela la acesta când vor avea probleme cu băncile. Problemele financiare sunt foarte complicate şi cetăţeanul de rând nu are neapărat toate cunoştinţele în domeniu“.
Agenda de Dezvoltare Doha a început în 2001. Este posibil ca aceasta să se apropie de final? Cum ar afecta încheierea acesteia preţurile alimentare, sărăcia din lume, schimbarea climatică şi presiunea asupra resurselor? Directorul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Pascal Lamy, a fost la Parlamentul European pe 29 mai pentru a vorbi despre relaţia dintre comerţ şi aceste provocări. Domnul Lamy ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
Cum pot influenţa negocierile în curs de la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) creşterea preţurilor alimentare şi criza pe care o provoacă acestea?
Criza alimentară are cauze foarte diferite. Principala cauză este sărăcia – lucru care din păcate nu este nou. Preţurile mai mari o fac şi mai dificilă.
Ce poate face Organizaţia Mondială a Comerţului este să ajusteze mai bine cererea – care este mai mare decât înainte, în special în ceea ce priveşte cerealele – la ofertă – adică posibilitatea ţărilor, în special a celor în curs de dezvoltare, de a creşte producţia de hrană. Cureaua de transmisie între cele două este comerţul.
Evident, trebuie ca ţările bogate să înţeleagă că subvenţiile pe care le oferă distrug sistemul de producţie în anumite ţări din lumea a treia. Acest lucru se ştia de mult timp şi acum, într-un moment important pentru negociere, revine la ordinea zilei din cauza crizei.
Problema accesului la resursele naturale intensifică tensiunile internaţionale (de exemplu influenţa Chinei în Africa, problema apei în Orientul Mijlociu). Cum poate contribui Organizaţia Mondială a Comerţului la echilibrarea accesului la resurse, care sunt din ce în ce mai rare?
Putem face acest lucru în mai multe feluri. De fapt, chiar încercăm să îl facem, acesta făcând parte din obiectivele cartei Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care datează din 1994. Deschiderea schimburilor se face în serviciul dezvoltării durabile.
Prima modalitate este: „mai degrabă mai mult comerţ decât mai puţin“. Dacă egiptenii ar fi fost nevoiţi să producă toate cerealele pe care le consumă – şi care acum sunt foarte scumpe – n-ar mai fi existat nici o picătură de apă în Nil. Deci, comerţul, din când în când, este un mijloc de a face apel la resursele naturale, acolo unde acestea sunt disponibile.
În plus, din punct de vedere al tarifelor, putem favoriza bunurile ecologice, adică să deschidem mai mult piaţa către acestea. Sunt multe ţări din lumea a treia care acum au posibilităţi de acest gen.
În sfârşit, putem sprijini un acord care, sper, va reveni post-Kyoto legat de schimbările climatice. Acestea nu sunt lucruri care se negociază la Organizaţia Mondială a Comerţului… Dar este evident că în ziua în care va exista un acord post-Kyoto – şi care va fi mai extins şi mai drastic decât cel de la Kyoto – va trebui să ne ajustăm la acesta. Şi cum aceiaşi membri negociază regulile de combatere a schimbării climatice şi cele ale comerţului, nu ar trebui să existe probleme majore…
Deci creşterea comerţului nu înseamnă neapărat creşterea presiunilor asupra resurselor naturale?
În unele cazuri nu! Să luăm exemplul „foodmiles“ [distanţa pe care o parcurge hrana de la câmp în farfurie n.r.], care explică faptul că trandafirii din Kenya în Europa nu sunt buni pentru mediul înconjurător deoarece sunt transportaţi cu avionul. S-a făcut un calcul, Parlamentul European l-a făcut el însuşi, şi trandafirii din Kenya sunt mai benefici pentru mediu decât cei crescuţi în seră în orice stat membru UE. Prin urmare nu trebuie să credem întotdeauna în aparenţe ci să facem calcule.
Sunt cazuri în care, dacă preţul energiei nu este la nivelul cel bun din punct de vedere al schimbării climatice, şi comerţul lasă o amprentă negativă asupra mediului. Dar sunt cazuri în care amprenta este mai bună dacă facem comerţ!
Un euro puternic monstru sau binecuvantare?
Criza actuală de pe pieţele financiare, preţurile mari la combustibil şi alimente şi creşterea inflaţiei sunt subiecte la ordinea zilei. Care este rolul monedei euro în acest context? Este aceasta un atu sau o piedică pentru statele din zona euro? Este bine ca alte state membre UE să adere la zona euro în acest moment? Am pus aceste întrebări câtorva deputaţi europeni.
Comisarul Almunia, responsabil cu politica monetară, a spus recent că valoarea monedei euro este „evident prea mare“ pe piaţa schimburilor. Este moneda euro puternică un monstru sau o binecuvântare?
Pervenche Berès (Grupul Socialist din Parlamentul European, Franţa, preşedinta Comisiei pentru Afaceri economice şi monetare): „Amândouă. Nu vrem o monedă euro slabă, nu vrem o monedă euro puternică, vrem o rată de schimb reală.“
Jonathan Evans (Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, Regatul Unit): „Este un potenţial dezastru. […] Nu eram optimist în privinţa monedei euro slabe, când aceasta a fost lansată. Scepticii britanici au dat dovadă de naivitate în momentul în care se bucurau că euro era slab; la fel, suntem naivi când credem că moneda euro puternică este semn de încredere în economie. Surplusul semnificativ în Germania menţine moneda euro pe drumul cel bun.“
Olle Schmidt (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Suedia): „Arată că Europa o duce bine; mai bine decât SUA. Este uimitor: cu puţin timp în urmă ne era teamă că euro este slab. […] După «nu»-ul irlandez euro a câştigat. Mulţi spun că Europa este în momentul de faţă într-o criză, dar piaţa neagă acest lucru.“
Jelko Kacin (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Slovenia): „Dacă luăm în considerare toate provocările cărora trebuie să le facă faţă această ţară mică [Slovenia] – precum preţul combustibilului şi cel al alimentelor şi criza financiară – putem spune că zona euro ne dă siguranţă şi stabilitate, graţie monedei unice şi condiţiilor similare de pe piaţa comună europeană.“
De ce este puternic euro în momentul de faţă?
Jonathan Evans: „Pentru că Statele Unite ale Americii au urmat politica dolarului slab: menţinerea creşterii este mai importantă decât menţinerea monedei.“
Jelko Kacin: „Unul din motivele principale este devalorizarea dolarului. Aceasta din urmă a fost mult timp esenţa politicii monetare americane. Şi-au acoperit problemele financiare prin datorii excesive pe piaţa globală şi devalorizarea dolarului.“
Cum afectează comerţul internaţional moneda euro puternică?
Olle Schmidt: „Nu putem nega faptul că dolarul slab ajută această situaţie. Experţii spun că preţul petrolului va ajunge la 250 de dolari barilul. Testul real va fi cel legat de creşterea dolarului.“
Pervenche Berès: „Unul din motivele pentru care creşte preţul petrolului este dolarul slab. Au nevoie de creşterea preţului pentru o valoare adăugată.“
Jelko Kacin: „Slovenia exportă mult, în special pe piaţa internă europeană. De aceea pentru noi moneda euro puternică nu este o problemă mare – ca pentru cei care exportă într-o ţară terţă sau într-o zonă care foloseşte dolarul.“
Pervenche Berès: „Moneda euro există de 10 ani deja, iar în această perioadă nu au fost discuţii majore despre ratele monedelor. Ratele de schimb sunt acum un subiect important în UE. De aceea Trichet, Almunia şi Juncker au fost împreună în China – primul exemplu în care au vorbit împreună în public.“
Poate euro să devină moneda-lider în lume?
Olle Schmidt: „Dolarul nu îşi va pierde rolul de lider pentru că este legat de un stat şi de puterea militară. Euro este moneda mai multor state şi unele din acestea (Spania, Italia) cauzează probleme.“
Jonathan Evans: „Am fi naivi dacă am spera acest lucru. Dolarul este moneda-lider pentru că economia SUA este economia-lider în lume.“
Pervenche Berès: „Se estimează că 26% din rezerva globală este reprezentată de euro şi acest lucru se va schimba pentru că este mai bine să ai o rezervă într-o monedă puternică, ce are rata dobânzii puternică. Dar în momentul de faţă dolarul joacă încă un rol uriaş.“
Care este prognoza pentru viitor?
Olle Schmidt: „Noua administraţie a SUA se va ocupa de deficit […] va retrage din Irak o parte din trupele costisitoare. În SUA există semnele unei schimbări care va duce la o nivelare a câmpului de acţiune între dolar şi euro.“
Pervenche Berès: „Există mai multe scenarii: 1. Dolarul va rămâne moneda rezervelor şi nu va fi provocat. Dar acest moment este deja depăşit. 2. Euro devine moneda rezervelor. 3. Vor intra în joc monede asiatice. Deci, vom avea un sistem pe un pilon, doi sau trei? Întrebarea rămâne deschisă. În ultimele două cazuri cred că Europa trebuie să vorbească la unison. Ne-a luat mai puţin timp să construim moneda euro decât să vorbim cu o singură voce.“
Regatul Unit, Danemarca şi Suedia au încă motive să nu adopte moneda euro?
Olle Schmidt: „Când ţările baltice vor adera la zona euro, toată Marea Baltică va fi înconjurată de monede euro. Atunci va ceda rezistenţa. Sper ca un referendum să se organizeze în Suedia în 2010.“
Jonathan Evans: „Unii cred că lira trebuie să fie în zona […] Eu cred că trebuie să păstrăm lira pentru a ne menţine propria politică economică.“
