Criza ruşinii loveşte educaţia!

Lipsa banilor se răsfrânge asupra educaţiei copiilor, care trebuie să renunţe la meditaţii şi concursuri. Părinţilor le este jenă să recunoască problemele cu care se confruntă. Într-o familie lovită de criza financiară, copilul ar trebui să-i simtă cel mai puţin efectul. Uneori, aşa se întâmplă, alteori însă părinţii n-au încotro şi trebuie să reducă şi bugetul alocat educaţiei sale. În astfel de cazuri, criza nu ţine cont dacă e vorba de copii de grădiniţă, liceeni ori studenţi. Lipsa banilor face ca de cei şapte ani de acasă să se ocupe părinţii daţi afară de la serviciu sau bunicii, în lipsa posibilităţii de a-i mai plăti copilului educatorul particular.

Elevii şi liceenii resimt grijile părinţilor prin porţia redusă de bani de buzunar şi a meditaţiilor amânate până în vară.

Deşi unii percep criza până în măduva oaselor, oamenilor le este greu s-o recunoască. Poate de aceea, protagoniştii acestui episod al campaniei EVZ nu au nume, din ruşine. Există însă şi oameni ne afectaţi, cărora criza le miroase a paranoia.

Particularele, în faliment

Dacă grădiniţele de stat sunt supraaglomerate, cele particulare simt deja schimbarea. „Toţi reprezentanţii grădiniţelor particulare s-au plâns că părinţii îşi retrag copiii. Dacă am face o medie, am ajunge la 10%”, spune Ramona Coman, inspector în învăţământul particular.

Directorii de grădiniţe confirmă fenomenul. „S-au retras de la grădiniţă şase copii, şi alţi şase de la after-school. Curios este că părinţilor le este ruşine să admită că sunt afectaţi de criză şi vin cu scuze de genul: e prea mic, a răcit sau vine cu microbi de la grădiniţă”, spune Daniela Păcuraru, de la Grădiniţa „Blue Bell”.

• Taxa pe care o plătesc părinţii cu copiii la grădiniţe particulare este în jur de 750 de lei lunar, faţă de 180 de lei cât plătesc cei care aleg grădiniţele de stat.

Părinţii care nu-şi retrag micuţii de la grădiniţă întârzie, în schimb, cu plata taxei. „Avem părinţi care nu au plătit taxa din decembrie, iar lucrul acesta ne afectează, pentru că, la rândul nostru, avem de plătit chiria”, se plânge Livia Jora, de la Grădiniţa „Raza Soarelui”. Deşi chiria s-a mărit, umflată de cursul euro, directorii de grădiniţe se feresc să mărească taxa, de teamă că vor rămâne fără copii. Juniorii care sunt retraşi rămân în îngrijirea vreunei rude sau închişi în casă, spun educatoarele. „Educaţia lor are de suferit în cazurile acestea. Bunica sau bona nu au metodele necesare şi nici cunoştinţele de care au copiii nevoie pentru a-i ajuta la teme”, spune Ionela Stroia, de la Grădiniţa „Anka Maria”.

Renunţă la coafor pentru copil

Alexandra are 9 ani şi nici una din grijile părinţilor. Face parte dintr- o familie cu venituri medii, care mergea anual în concedii în străinătate, dar care acum nu-şi mai permite o astfel de excursie.

Mama este directoarea unei grădiniţe particulare şi nu vrea să-i apară numele în ziar, pentru că nu a fost obişnuită să se plângă, dar acum recunoaşte că situaţia nu e deloc roz. „Ştiu, prin natura meseriei, cât de mult contează educaţia unui copil, aşa că ultimul lucru pe care l-aş face ar fi să-mi retrag copilul de la after-school”, spune femeia. A renunţat deja la weekendurile în care îşi invita prietenii la masă, la garderoba înnoită în fiecare sezon de reduceri („mi-am luat doar o pereche de cizme, pentru că îmi erau absolut necesare”), la vizitele lunare la coafor. „Am renunţat chiar şi la mâncarea în exces, cumpăr doar lucrurile necesare, şi nu mai golesc, ca înainte, frigiderul de alimentele expirate.”

Şi de la grădiniţa ei pleacă copiii, iar venitul lipsă îl acoperă din salariul la care a renunţat. „Eu nu mai am niciun profit acum. Nu-mi mai primesc salariul, pentru a-mi putea plăti angajaţii şi a duce grădiniţa mai departe. Ştiu cât de importanţi sunt pentru copii colegii şi educatoarea cu care s-au obişnuit. E de neconceput să-i las fără ei.”

La fel de neconceput, ca mamă, i se pare să fie nevoită să renunţe la vreuna dintre plăcerile Alexandrei, care face, în afara orelor de curs, tenis de câmp, balet şi un curs de artă şi meşteşug. Singura strângere de inimă este că fetiţa parcă nu apreciază cum trebuie efortul făcut. „O protejez de toate necazurile, dar mai am discuţii cu ea, în care încerc să o responsabilizez. Weekendul acesta, are, de exemplu, trei petreceri şi i-am sugerat să aleagă doar două dintre ele. Vom vedea ce va face”, spune mama.

Fără bani de autobuz

Alexandra are norocul de a se fi născut într-o familie care încă îi poate oferi totul, dar sunt mulţi copii de şcoală ai căror părinţi nu-şi permit să le mai cumpere cărţi ori încălţăminte nouă la fiecare început de anotimp.

„Din bugetul alocat copiilor, părinţii taie de la capitolul haine şi educaţie, preferând încă să nu se atingă de cel pentru mâncare. Elevii îşi împrumută culegerile sau preferă să rămână după ore şi să-şi copieze problemele. Avem copii din afara oraşului care spun că se descurcă tot mai greu cu transportul, nu mai au bani de abonamente”, povesteşte diriginta unei clase de şcoală generală, care-şi aminteşte cum un părinte a spus că n-are bani să vină la şedinţă.

„Am crezut, iniţial, că e vorba de fondul clasei, dar i-am explicat că e doar o şedinţă informativă, la care nu se strâng bani. Apoi mi-a explicat că, de fapt, îi lipseau banii de microbuz”, spune femeia.

La concursurile şcolare cu taxă participă, de asemenea, tot mai puţini elevi. „Pentru Concursul «Cangurul», dacă în anii trecuţi adunam câte 5-6 elevi de la o clasă, acum cu greu am adunat, pe şcoală, patru-cinci. Am avut şi cazul unei fetiţe, foarte bună la matematică, care şi-a dorit să participe, dar părinţii nu aveau 10 lei să-i plătească înscrierea. Am ajutat-o eu”, mai spune profesorul.

VREMURI DE RESTRIŞTE

Liceenii, fără meditaţii şi bani de scos fetele în oraş

La liceu, criza loveşte în meditaţii, jeanşi, petreceri şi inimă. Ionuţ este clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Matei Basarab”, şi cam de pe la jumătatea lunii ianuarie, porţia primită de la părinţi, de 100-150 de lei pe weekend, i s-a redus la 40-50 de lei.

În condiţiile astea, a diminuat cantitatea de alcool consumată în cluburi, şi-a schimbat ţigările cu unele mai ieftine cu 1 leu şi îi mulţumeşte soartei că nu are o iubită pe care ar trebui s-o scoată în oraş pe banii lui.

Meditaţiile pentru Academia de Poliţie s-au redus de la două pe săptămână la una. Mesele de la fast-food au fost înlocuite, în mare parte, cu sandviciurile făcute de mama sau cu mâncarea gătită. Tatăl, poliţistul care întreţine familia, pentru că mama e pensionată pe caz de boală, a renunţat şi el la abonamentul Vodafone.

De Ziua Femeii, adică pe 8 Martie, Ionuţ îşi serbează ziua („mama îmi spune că sunt un dar pentru femei”) şi şi-ar dori să primească o tastatură wireless sau poate un telefon nou. Dacă nu, speră măcar la un party, la vreun prieten acasă, la el nu e liber.

Jobul parează criza

Un alt liceu, alt băiat, aceeaşi criză, fără efecte însă. Andrei Alexe are 19 ani, se pregăteşte de Bac şi admitere la Drept, dar are şi timp pentru un job care-l fereşte de problemele financiare. Este organizator de evenimente, iar bani nu mai ia de la părinţi decât cu împrumut. Îi cheltuieşte uşor pe cluburi şi pe ieşiri în oraş cu diferite persoane cu care ar putea lucra.

„Este foarte important să-mi fac relaţii, să cunosc cât mai mulţi oameni. Astfel de legături se cultivă prin ieşiri în oraş”, spune Andrei.

Criza o simte doar prin prietenii care se plâng că nu mai au bani. Meditaţii nu face din principiu. „Ştiu că pot să învăţ şi singur. În clasa a VIII-a, m-am pus cu burta pe carte şi am luat note bune fără ajutorul nimănui”, conchide Andrei.

Studenţii găsesc mai greu de lucru

Pentru studenţi, criza în seamnă mai puţini bani de acasă şi joburi mai greu de găsit. Pentru cei norocoşi, poate însemna însă şi plimbări prin Europa la preţ redus.

Ema este studentă în anul trei la ASE şi nu se poate plânge, încă, de efectele nocive ale crizei. „Părinţii mei nu sunt afectaţi, iar eu mă bucur că nu mi s-a mărit chiria.”

Andra, studentă în anul întâi, simte criza destul de acut. „Îmi găsesc mai greu de muncă, chiar şi part-time. Am avut noroc cu câteva promoţii din care ieşeau bani, dar, de când cu criza, e mai greu. Bani pentru blugi, adidaşi şi make-up, din părţi!”, spune Andra.

VENITURI MAI MICI

Înghesuială la meditaţii doar la vară

În vreme de criză, anunţurile studenţilor care oferă meditaţii s-au mărit pe site-urile de profil.

• Dacă un profesor de matematică cu câţiva ani de experienţă cere pe două ore de meditaţii cel puţin 50 de lei, un student, proaspăt ieşit din focul examenului de admitere, îşi vinde ştiinţa pe 25-30 de lei. La fel se întâmplă şi la română, engleză, fizică sau chimie. Doar studenţii care dau meditaţii la informatică iau ceva mai mult, adică 40-50 de lei.
  

Elevii însă nu se înghesuie la meditaţii. „Deocamdată sunt foarte puţini cei care fac cel mult o dată pe săptămână meditaţii, dar cu siguranţă vor fi mai mulţi pe măsură ce se apropie Bac-ul şi admiterea la facultate”, speră un profesor-meditator.
Suersa:EVZ