Într-adevăr, graţie acestei arte, nu numai că domnia sa a supravieţuit în fruntea PSD din aprilie 2005 încoace, deşi mulţi îi dădeau zile puţine în acest post, dar, mai mult, PSD a reuşit să ţină la un loc toate grupările din partid. Şi gruparea lui Ion Iliescu, şi cea a lui Adrian Năstase, şi cea a lui Miron Mitrea. Ce n-a realizat nimeni – nici eu, desigur – e faptul că această ţinere la un loc a mai multor grupări aflate în conflict semăna izbitor cu ţinerea la un loc a republicilor în fosta URSS. Istoria ne-a arătat că URSS a supravieţuit câtă vreme republicile cu interese divergente au fost ţinute la un loc prin autoritatea Centrului. În clipa când această autoritate a dispărut, pentru ţinerea la un loc a atâtor republici ar fi fost nevoie de implementarea unui sistem de relaţii democratice. Cum acesta nu s-a găsit sau n-a funcţionat, URSS s-a spart. În chip asemănător, PSD a reuşit să ţină la un loc multele grupări divergente prin autoritatea unor lideri precum Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Venit în aprilie 2005 în fruntea partidului, Mircea Geoană a renunţat (nici n-avea calităţile pentru aşa ceva) la conducerea de tip mână de fier. Pentru ca PSD să rămână totuşi unit s-ar fi impus ca relaţiile dintre diferitele grupări să fie reglementate strict de statutul partidului. Altfel spus, decizii cruciale, cum a fost, de exemplu, măsura de suspendare a preşedintelui sau cea de participare la guvernare, să fie luate în urma unor confruntări statutare din partid. N-a fost aşa. Mircea Geoană a continuat să-şi impună deciziile în stil personal, fără a le pune în discuţia organelor de conducere colectivă. Numai că, în timp ce Ion Iliescu şi Adrian Năstase făceau asta prin poziţii publice dure, dar clare, Mircea Geoană a dus politica jocurilor de culise. O simplă radiografie a destinului PSD din aprilie 2005 ne dezvăluie un lung şi incredibil şir de alianţe făcute şi desfăcute de Mircea Geoană cu diferitele grupări din partid. Pentru a-şi impune o decizie azi, Mircea Geoană se alia cu gruparea de la Cluj. Pentru a-şi impune o altă decizie mâine, se alia cu gruparea Vanghelie, adversă a grupului de la Cluj. Câtă vreme partidul nu se afla la putere, acest stil nu şi-a arătat slăbiciunile. Chiar dacă susţinerea în Parlament a guvernului Tăriceanu a oferit liderilor PSD ceva din avantajele Puterii, nu putem vorbi de deţinerea Puterii depline înainte de noiembrie 2008.
Drept urmare, diferitele grupări din partid n-ajunseseră să-şi calce reciproc interesele. Odată ajuns la guvernare, PSD s-a confruntat cu o accentuare dramatică a bătăliei pentru influenţă. Pentru că acum a avea influenţă în PSD înseamnă a avea influenţă la nivelul Puterii. Miza confruntărilor dintre grupări rămâne plasarea unui om într-un post sau obţinerea unei afaceri pentru clientela politică.
Mai e însă ceva care a dus la o accentuare a divergenţelor dintre grupări până la începutul destrămării: brusca transformare a lui Traian Băsescu faţă de PSD. Până la crearea Coaliţiei PD-L – PSD, grupările din partid erau unite prin poziţia faţă de Traian Băsescu. Preşedintele ataca sistematic PSD. Preşedintele îi ameninţa pe liderii PSD cu DNA. Preşedintele îi dădea pe liderii PSD pe mâna trusturilor de presă din slujba sa. Acum, Traian Băsescu e numai lapte şi miere cu PSD. Liderii partidului nu mai văd nici un pericol dinspre Cotroceni. Drept urmare, ei au ajuns să se confrunte în deplină libertate. Noi credem însă că se iluzionează în ce-l priveşte pe Traian Băsescu. Bunăvoinţa sa de acum e înşelătoare. Traian Băsescu nu va uita niciodată că liderii PSD l-au făcut să ajungă primul şi poate ultimul preşedinte suspendat din istoria României şi singurul din Europa civilizată. Şi un preşedinte mai puţin răzbunător n-ar ierta aşa ceva, d-apoi Traian Băsescu, cel care a declarat în dese rânduri că nu uită niciodată. Bunăvoinţa faţă de liderii PSD e una dintre cele mai mari viclenii ale lui Traian Băsescu. Graţie acesteia, liderii PSD distrug încetul cu încetul partidul. Graţie acesteia, liderii PSD fac afaceri fără nici o temere.
În tot acest timp, mimând bunăvoinţa, ba chiar şi amorul, Traian Băsescu se înarmează. Cu dosare penale. Cu informaţii compromiţătoare. Şi, când le-o fi lumea mai dragă, liderii PSD vor fi loviţi în moalele capului.
