Pe termen mediu şi lung România nu va mai putea face faţă cerinţelor de apă ale populaţiei, industriei, agriculturii şi ale altor consumatori, din cauza contaminării a aproape jumătate din resursele ţării, a distribuirii neuniforme a apelor şi a schimbării climei.
O imagine apocaliptica a unei Rom�nii de peste 12 ani, in conditiile unui prezent iresponsabil
România nu va mai avea apă suficientă peste 12 ani, potrivit Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă a României, aprobată recent de Guvern, document după care autorităţile ar trebui să se ghideze în următoarele decenii. Avertismentul este lansat pentru termen mediu (anul 2020), dar şi lung (2030), în cazul în care autorităţile nu vor schimba situaţia actuală.
Una din cauzele principale ale scăderii rezervelor de apă sunt activităţile antropice, care au afectat calitatea apelor de suprafaţă şi a celor subterane, îndeosebi a celor freatice. Astfel, potrivit documentului, doar 57,5% din lungimea totală a râurilor monitorizate calitativ reprezintă ape care pot fi utilizate la alimentarea centralizată cu apă potabilă.
Publicitate
Din totalul resurselor potenţiale, doar 45,5% sunt tehnic utilizabile, în special datorită contaminării resurselor.
Ca urmare, resursa de apă utilizabilă în România este momentan de 2.660 de metri cubi pe locuitor pe an (faţă de potenţialul de 5.930 de metri cubi/an/locuitor), în comparaţie cu media europeană de peste 4.000 de metri cubi/an/locuitor, potrivit Strategiei. Acest lucru face ca România să se plaseze printre statele cu resurse utilizabile de apă relativ scăzute. În plus, în ţara noastră râurile interioare se alimentează predominant din ploi şi zăpezi, mai puţin din izvoare subterane, ceea ce duce la un înalt grad de dependenţă şi de vulnerabilitate faţă de condiţiile climatice.
Mai mult, clima României prezintă variaţiuni regionale importante (8-12 luni pe an cu temperaturi pozitive în zonele sudice şi de litoral, faţă de doar 4 luni în zonele montane înalte). „Se înregistrează destul de frecvent valuri de căldură, cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius (în vara anului 2007 au fost trei asemenea valuri la Bucureşti), şi de frig, cu temperaturi sub -30 grade Celsius, în special în depresiunile intramontane.
Precipitaţiile, cu o medie multianuală de 640 de milimetri la nivelul întregii ţări, prezintă, de asemenea, diferenţe notabile între regiuni (între 1.200-1.400 mm pe an în zonele montane înalte şi 400-500 mm în principalele zone agricole din jumătatea sudică), precum şi în timp, perioadele de uscăciune şi secetă severă alternând uneori chiar în cursul aceluiaşi an, cu perioade cu umiditate excedentară care produc daune însemnate (inundaţii, alunecări de teren)“, se precizează în Strategie. „Sunt zone unde este deficit de apă potabilă, din cauza secetei care s-a repetat de la an la an. Exemplul este dat de mai multe localităţi din sudul ţării care au rămas fără apă din cauza secetei, iar apa subterană s-a găsit greu, oamenii săpând zeci de puţuri până să dea de un izvor“, ne-a explicat Attila Korodi, ministrul Mediului.
Potrivit ministrului, până în 2018 trebuie făcute investiţii pentru a se reduce sau chiar elimina poluarea apelor. Se vor da finanţări pentru a racorda populaţia la apă şi la canalizare curentă, pentru a nu mai deversa apele uzate pe pământ sau în râuri, iar firmele vor trebui să investească în reabilitarea liniilor de producţie pentru a nu mai polua“, ne-a declarat Korodi. Potrivit acestuia, dacă nu se vor face aceste investiţii, peste 18 ani vom ajunge în situaţia de a nu mai avea suficientă apă potabilă.
„Eu sper să nu ajungem în această situaţie, aceea pe care am descris-o în Strategie. Vom lansa linii de finanţări pentru a nu fi nevoiţi ca pe termen mediu să avem probleme cu apa“, a adăugat Attila Korodi. Totodată, o altă soluţie găsită de autorităţi o reprezintă construirea de bazine de colectare a apelor. Adică, în zonele cu deficit de apă să se construiască bazine în care să se strângă aceasta ca rezervă pentru secetă.
O altă cauză o reprezintă faptul că resursa hidrologică este neuniform distribuită pe teritoriul ţării şi are o mare variabilitate, nu numai sezonieră, ci şi de la an la an. De aici se naşte şi o altă soluţie: „Pe termen mediu şi lung, satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei, industriei, agriculturii şi ale altor folosinţe nu este posibilă în România fără realizarea unor lucrări hidrotehnice de anvergură, care să redistribuie în timp şi în spaţiu resursele hidrologice (baraje, lacuri de acumulare, derivaţii interbazinale de debite)“, potrivit Strategiei de Dezvoltare Durabilă.
Cum se raţionalizează apa la secetă
Potrivit legii, în caz de secetă autorităţile pot impune restricţii de folosire a apei. Astfel, dacă rezervele de apă sunt puţine, autorităţile pot opri apa pentru marii consumatori, adică cei industriali, apoi se sistează udatul în grădini şi spălatul maşinilor, iar în ultima fază se poate raţionaliza apa de la robinet.
Mai mult de jumătate din staţiile de epurare ale oraşelor nu sunt conforme, astfel că apa este deversată parţial epurată, iar 90% dintre cei care locuiesc la ţară şi 10% dintre cei care stau la oraş deversează apele uzate direct pe pământ sau în râuri, potrivit datelor Ministerului Mediului. Conform strategiei, dacă s-ar racorda şi cei care nu au canalizare şi apă curentă, apele de suprafaţă, dar şi cele subterane nu ar mai fi poluate.
